Metode De Activizare A Elevilor In Lectia De Matematica La Ciclul Primar - Irina Tisescu

Descriere

 In prezent societatea trece prin schimbari rapide si care, uneori, ne iau prin surprindere. Din acest motiv, elevii nostri au nevoie de capacitatea de a selecta informatiile si de a alege ce este si ce nu este esential pentru interesele lor. Ei trebuie sa aiba in vedere intelegerea legaturii dintre informatii si descoperirea sensului in asa maniera incat sa le poata respinge pe cele nesemnificative.Dezvoltarea gandirii critice constituie un obiectiv de tip formativ foarte important urmarit de-a lungul evolutiei copiilor. Acesta se realizeaza prin utilizarea unor strategii de invatare activ-participative.Chiar daca strategiile mentionate constituie un nivel superior in ierarhia strategiilor didactice, ele nu trebuie separate de cele traditionale. Elevul isi dezvolta gandirea critica doar in momentul in care cadrul didactic asigura un demers didactic adecvat invatarii active si interactive. Pentru aceasta, el trebuie sa utilizeze metode, procedee si tehnici de invatare eficiente.

            In didactica moderna a matematicii, un loc prioritar il au parametrii metodologici ai actiunii educationale, in special complexul de metode, tehnici si procedee didactice.Cu toate ca invatatorul coreleaza metodele folosite cu restul componentelor structurale, metodele au o anumita autonomie. Cu alte cuvinte, folosirea unei metode ii permite cadrului didactic sa realizeze o varietate mai larga de obiective, sa atinga mai multe unitati de continut.Din prisma acestui lucru, se poate afirma ca metoda didactica este privita ca un instrument operational al actiunii care orienteaza comportamentul elevilor spre ceea ce trebuie facut si cum trebuie facut.

            O situatie de invatare are la baza una sau mai multe variante metodice.Optiunea pentru o varianta sau alta este conditionata de nenumarati factori. Dar aceasta nu inseamna ca invatatorul recurge la o singura metoda pentru realizarea oricarui obiectiv.Fiecare deprindere se formeaza si se dezvolta doar pe baza exercitiului cu variantele lui cele mai cunoscute, inclusiv antrenamentul mintal ca baza pentru formarea unei deprinderi psiho-motrice. Metodele de invatamant se pot adapta la conditii noi.

            Avand in vedere ca invatamantul actual se realizeaza prin utilizarea metodelor activ-participative, ar trebui sa se diminueze ponderea activitatilor mai limitate si sa se extinda folosirea metodelor moderne, active, deoarece acestea dezvolta atat gandirea, capacitatea de investigatie a elevilor, cat si participarea lor la insusirea cunostintelor, la munca independenta, elevii capatand deprinderea de a pune in practica cele insusite.

            Metodele active conduc la producerea efectiva a operatiilor de gandire, cele care, la randul lor, devin potrivite si chiar recomandate in scopul dezvoltarii unui constructivism operatoriu.Ceea ce este esential se regaseste intr-o pedagogie a efortului autentic si multilateral care provine din interiorul constiintei si al gandirii proprii a elevului.Ea  reprezinta metodologia participativa in adevaratul sens al cuvantului. Astfel, aceasta este in masura sa favorizeze, in acelasi timp, atat formarea unor noi cunostinte prin eforturi proprii, cat si aparitia operatiilor mintale potrivite, pe care urmarim sa le formam. Este de preferat acest mod de lucru, decat ca notiunile sa fie pregatite de dinainte de invatator si primite de-a gata de catre elevi. In aceasta maniera se evita ca efortul de memorizare, de reproducere a exemplelor si metodelor propuse sa fie minim.

            Elevul nu este ingradit de metodele active sa ramana intr-o retea de expresii fixe sau in niste reguli rigide, ci mai degraba il ajuta sa creasca in interactiunea lui cu obiectele invatarii, angrenand o activitate optima a structurilor operational-mintale in relatia cu atributiunile de invatare in care se afla el.

            Se considera a fi activ elevul care gandeste, care depune un efort personal, care face apel la cautare, cercetare si redescoperire a adevarurilor si a unor noi cunostinte.  Cel care va ramane la nivelul actiunii concret-senzoriale, sau cel care va recurge doar la facultatea de receptare si apoi de reproducere a cunostintelor nu poate fi socotit in niciun caz un elev activ.Luand in considerare faptul ca si metodele clasice au importanta lor si avantajele lor, pentru activizarea elevilor trebuie imbinate metodele clasice cu cele moderne. Metodele de invatamant au ca scop formarea elevilor, atat prin activitatea indrumata de invatatori, cat si prin cea organizata independent si diferentiat.

            Metodele care ajuta la formarea elevului, care stimuleaza dezvoltarea activitatii intelectuale (gandirea creatoare si originala, inteligenta, imaginatia constructiva) au o eficienta sporita in cadrul orelor de matematica.Metodele respective se fac remarcate prin caracterul lor activ-participativ, care solicita elevilor o activitate mai sustinuta in ceea ce priveste inteligenta lor.

Utilitatea metodelor active in lectiile de matematica au ca scop demonstrarea faptului ca ele semnifica o cerinta de baza, cu diverse valente formative pentru cunoasterea si aprofundarea operatiilor gandirii, ducand astfel la o ascensiune a randamentului scolar.

In aceasta lucrare, prin aspectele din literatura de specialitate in concordanta cu experienta personala, am selectat unele trasaturi mai importante datorita legaturilor avute cu subiectul temei in cauza. Asadar, prima parte cuprinde fundamentarea teoretica a problemei, urmata de partea practica unde sunt aratate testele sustinute, explicarea datelor obtinute, iar la final, concluziile extrase.

             Capitolul I incepe cu o tratare teoretica generala a trasaturilor fizice si psihice ale scolarului mic, cu implicatiile sale in invatarea matematicii si continua cu prezentarea teoriei si fundamentarii didactice a formarii notiunilor matematice si a limbajului matematic.

            Capitolul al II-lea prezinta, intr-o maniera moderna, strategia didactica, facand referire la metodele active si la tratarea diferentiata a elevilor, in lectiile de matematica.

            Capitolele III si IV se axeaza pe integrarea strategiilor de activizare a elevilor in actul didactic matematic, lucru demonstrat in urma efectuarii unei cercetari de tip ameliorativ-experimentala.

            Asadar, utilizarea strategiilor de activizare are un efect formativ eficient si il determina pe elev sa devina un participant activ in procesul invatarii, un cercetator al preocuparilor si reusitelor lui.

Matematica are ca scop atat dezvoltarea  capacitatilor elevilor de a se raporta la lume, de a formula si rezolva imbinand cunostintele din diverse domenii, cat si inzestrarea cu un set de competente, valori si atitudini care sa asigure o intelegere profesionala optima.

Avand in vedere toate cele afirmate, ajungem la concluzia ca rolul profesorului de matematica este de neinlocuit in societatea din prezent, deoarece nu ar trebui sa uitam niciodata afirmatia lui Galileo Galilei care afirma ca Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris universul.