A trai fara cap - Douglas Harding

Descriere

     „Cea mai buna zi din viata mea – ziua renasterii mele, ca sa spun asa – a fost atunci cand mi-am dat seama ca nu am cap. Acesta nu este doar un artificiu literar, o gluma menita sa atraga atentia cu orice pret. Spun acest lucru cu cea mai mare seriozitate: eu nu am cap… Ceea ce s-a intamplat de fapt a fost ceva extrem de simplu si nespectaculos: am incetat pentru o clipa sa mai gandesc. Ratiunea si imaginatia si tot vacarmul mental s-au stins. Am ramas fara cuvinte. Mi-am uitat numele, starea de om, starea de lucru, tot ce ar fi putut fi numit eu sau al meu. Trecutul si viitorul s-au dizolvat in eter. Era ca si cum m-as fi nascut exact in acea clipa, nou-nout, fara de minte, fara nicio amintire. Nu mai exista decat Acum, acea clipa prezenta si ceea ce era in mod clar dat in ea. Era suficient sa privesc.”     Asa descrie Harding prima sa experienta a starii fara sine. Este o cale instantanee de a te „trezi” si a deveni constient de ceea ce Zenul intelege prin „natura adevarata si inerenta” a fiecarei fiinte.     Cartea vorbeste despre caracterul imediat si simplitatea experientei pe care misticii din toate timpurile au incercat sa o puna in cuvinte.
          Fragment:       “In secolul nostru, D.T. Suzuki rezuma foarte bine aceasta chestiune: „In cadrul practicii zen, incarnarea inseamna dezincarnare; carnea inseamna non-carne; aici si acum inseamna vid (sunyata) si infinit". In afara practicii zen, nu este usor de gasit afirmatii atat de clare si atat de lipsite de religiozitate ca aceasta. Insa pot fi gasite multe paralele cu alte traditii, daca stii ce sa cauti. Este de asteptat: viziunea esentiala trebuie sa transceanda accidentele istorice si geografice.     In mod inevitabil, ca mai apropiata paralela trebuie cautata in India, tinutul de origine al budismului. Sankara (cca. 820), marele intelept si interpret al Advaitei sau non-dualitatatii absolute, era de parere ca omul nu are nicio speranta de eliberare pana cand nu inceteaza sa se identifice cu trupul, care este o simpla iluzie nascuta din ignoranta: adevaratul sau Sine este asemenea spatiului, neatasat, pur, infinit. A confunda corpul nereal cu acest Sine real inseamna robie si mister. Aceasta doctrina continua sa existe in India. Unul dintre exponentii ei cei mai recenti, Ramana Maharshi (1879-1950), ar fi spus celor care il intrebau: „Pana acum, va considerati in mod serios ca sunteti corpul si ca aveti forma. Aceasta este ignoranta primordiala, care sta la baza tuturor problemelor".      La randul sau, crestinismul (cu toate ca, asa cum a observat arhiepiscopul Temple, aceasta este cea mai materialista dintre marile religii) admite faptul ca iluminarea autentica trebuie sa risipeasca atat opacitatea intunecata a corpurilor, cat si pe cea a sufletelor noastre. „De va fi ochiul tau curat", a spus Iisus in mod misterios, „tot trupul tau va fi luminat". Acest ochi curat este cu siguranta identic cu pretiosul Al Treilea Ochi din mistica indiana, care ii permite clarvazatorului sa priveasca deopotriva in interior, spre Vidul sau, si in afara, spre ceea ce il umple.”