Hopeless. Fara speranta

Descriere

Ai prefera sa afli un adevar care te va lasa fara speranta, sau sa crezi mai departe in minciuni?  Indragita autoare de bestselleruri Colleen Hoover istoriseste o fascinanta poveste a doi tineri cu un trecut tulburator, care pornesc intr-o pasionanta si palpitanta calatorie pentru descoperirea sensurilor vietii, iubirii, increderii si, mai presus de orice, a puterii vindecatoare pe care numai adevarul o poate avea. Sky, eleva in ultimul an de liceu, il cunoaste pe Dean Holder, un tip cu o reputatie indoielnica, rivalizand cu a ei insasi.Inca de la prima lor intalnire, acesta o ingrozeste si, in acelasi timp, o captiveaza. Ceva inexplicabil legat de el ii declanseaza amintiri din adancurile trecutului ei tulbure, dintr-o perioada aproape stearsa din memoria ei. Desi Sky e hotarata sa se tina la distanta de el, insistentele lui neabatute si zambetul enigmatic ii doboara barierele protectoare, iar legatura dintre ei creste in intensitate. Insa misteriosul Holder ascunde, la randul lui, destule secrete, iar de indata ce acestea sunt dezvaluite, Sky cunoaste o transformare ireversibila, iar capacitatea ei de a avea incredere in semeni poate deveni o pierdere colaterala provocata de adevar. Numai infruntand cu mult curaj dezvaluirile crude, Sky si Holder pot spera sa-si vindece ranile sufletesti si sa gaseasca o cale de a trai si de a iubi pe deplin. Fara speranta este un roman care va va taia respiratia, captivandu-va si amintindu-va de prima voastra iubire. Fragment din roman: "Ochii ii fug prin parcarea magazinului de parca ar cauta o cale de scapare, apoi ofteaza, dupa care imi cauta din nou privirea. Multitudinea reactiilor lui ma deruteaza al naibii de rau. Acum pare aproape dezgustat la vederea mea, si in clipa imediat urmatoare practic sare pe mine. De obicei, ma pricep destul de bine sa-i descifrez pe altii, dar dac-ar fi sa emit o presupunere despre Holder, pe baza ultimelor doua minute petrecute impreuna, as fi nevoita sa afirm ca sufera de dubla personalitate. Brustele lui treceri de la frivolitate la ardoare ma descumpanesc. — Poate ca suna penibil, imi zice, dar zau ca-mi pari cunoscuta. Te superi daca te intreb cum te cheama? Dezamagirea se instaleaza imediat cum replica pentru agatat ii iese de pe buze. E unul dintre tipii aia. Stiti care. Tipii incredibil de superbi, care pot avea pe oricine, oricand, oriunde, si sunt constienti de asta. Tipii care n-au nevoie decat sa etaleze un zambet siret, sau gropite in obraji, ca s-o intrebe pe o fata cum o cheama, iar ea sa se prelinga pana cand ajunge in genunchi in fata lui. Tipii care-si petrec serile de sambata intrand pe ferestrele fetelor. Ma simt extrem de dezamagita. Imi dau ochii peste cap si bajbai cu mana in spate, dupa clanta portierei. — Am un iubit, ii zic, servindu-i minciuna. Ma intorc, deschid portiera si ma urc in masina.. Cand dau s-o inchid dupa mine, ma pomenesc ca refuza sa se clinteasca. Imi ridic privirea si-i vad mana inclestata pe marginea de sus a portierei, tinand-o deschisa. Iar in ochii lui zaresc o disperare intensa care-mi trimite fiori reci prin brate. Doar ma priveste, si ma trec fiorii? Ce naiba am? — Numele. E tot ce vreau de la tine. Stau sa ma gandesc dac-ar trebui sau nu sa-i explic ca numele meu nu i-ar servi la nimic in stradaniile lui de hartuire. Sunt, mai mult decat probabil, singura adolescenta de saptesprezece ani din America ramasa fara o prezenta online. Fara sa-mi iau mana de pe clanta, il bombardez cu o privire de avertisment. — Imi dai voie? rostesc taios, sagetand cu privirea mana care ma impiedica sa-mi inchid portiera. Dar ochii imi coboara incet spre tatuajul intiparit cu litere mici pe antebratul lui. Hopeless Nu ma pot abtine sa rad in sinea mea. Astazi, sunt in mod evident tinta razbunarilor sortii. In sfarsit, fac cunostinta cu unicul tip pe care-l gasesc atragator, si uite-l ca e unul care s-a lasat de liceu si mai are si tatuat cuvantul incurabil. Acum deja m-am enervat. Mai trag o data de portiera, dar el nici nu se clinteste. — Spune-mi numele tau. Te rog. Iar disperarea din ochii lui in timp ce spune te rog imi provoaca o surprinzator de intelegatoare reactie, total nepotrivita.. Sky, ii raspund brusc, simtind dintr-odata compasiune fata de suferinta evident ascunsa in spatele ochilor aia albastri ai lui. Usurinta cu care cedez la ruga.mintea lui, doar la o simpla privire, ma face sa ma simt dezamagita de mine insami. Dau drumul portierei si ambalez motorul. Sky, il aud repetand, pentru sine; sta sa se gandeasca o clipa, dupa care clatina din cap, de parca n-ar fi primit raspunsul corect la intrebarea lui. Esti sigura? ma intreaba, aplecandu-si capul intr-o parte. Daca sunt sigura? Ce, isi inchipuie ca sunt Shayna/Shayla si nici macar nu stiu cum ma cheama? Imi dau ochii peste cap si ma sucesc pe scaun, scotandu-mi din buzunar cartea de identitate, pe care i-o var in ochi. — Sunt destul de sigura ca stiu cum ma cheama., ripostez. "