Camera de consiliu in dreptul procesual civil roman - Madalina Jebelean

Descriere

    "Autoarea examineaza pe parcursul lucrarii toate situatiile din noul Cod civil, noul Cod de procedura civila si legi speciale in care se pune problema judecatii in camera de consiliu, cu diferitele particularitati. Acelasi examen il face si in legatura cu contenciosul constitutional, administrativ si fiscal, in comparatie cu procesul penal si in fata unor instante regionale sau internationale. [...]     Prin modul de abordare, suntem nu numai in fata unei cercetari monografice, ci si a unei cercetari interdisciplinare, de larg interes si pentru teoreticienii si pentru practicienii dreptului.      Am remarcat efortul propriu de cercetare, incercarea de a argumenta solutii proprii ori de a adauga argumente suplimentare in cazul opiniilor la care se opreste. Desi pare o tema pur teoretica, ea prezinta importante valente practice, pe care autoarea le-a evidentiat, valorificand jurisprudenta CEDO, CJUE, a Curtii Constitutionale sau a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.      Un plus de originalitate este dat de efortul autoarei de a oferi solutii nepublicate de la instantele din Timisoara, unde si functioneaza ca judecator definitiv. De altfel, lucrarea poarta nu numai amprenta pasiunii pentru cercetare, ci si experienta de practician, chiar daca ea nu este foarte indelungata.      Lucrarea Camera de consiliu in dreptul procesual civil roman are o structura judicios intocmita, o sistematizare riguroasa, o terminologie adecvata si un stil clar.      Aparatul critic foarte bine pus la punct al autoarei, reflectat si in notele de subsol, si la finalul lucrarii, demonstreaza nu numai documentarea bogata si atenta, ci si probitatea stiintifica a autoarei". (Prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu)
     Fragment din volum:       „Subsectiunea b
     Scurt istoric al instantei de tutela        Originea etimologica a termenului „tutela” provine din latinescul tueor, care inseamna a privi fix, a fi cu ochii pe, a supraveghea, de aici putem deriva si rolul lato sensu pe care este chemat sa il indeplineasca o instanta precum cea de tutela, acela de mediator in conflicte de interese patrimoniale augmentate pe fondul unor relatii de rudenie (civila sau juridica), precum si acela de garant intre cel defavorizat (minor, etate, boala, dizabilitate s.a.m.d.) si cel capabil.     In dreptul roman, tutela era de doua tipuri: tutela impuberului sui iuris si tutela femeii sui iuris. Curatela constituia o forma de a asigura protectia de fapt, mai exact de a-i apara pe cei loviti de incapacitati accidentale. Jurisconsultul roman Servus Sulpicius a definit tutela in modul urmator: vic ac potestas in capite libero ad tuendum eum qui propter aetatem sua sponte se defendere nequit (o forta sau o putere asupra unei persoane libere pentru a proteja pe acela care din cauza varstei nu se poate apara singur)     Termenul de „familie" cuprindea nu doar persoanele, ci si bunurile, gasindu-se sub puterea unei singure persoane (pater familias), care isi exercita prerogativele asupra femeii, copiilor, sclavilor si patrimoniului. Tutela si curatela erau destinate sa suplineasca lipsa unei autoritati domestice disparute, astfel ca atunci cand un membru al familiei se gasea in situatii precum varsta frageda, sexul feminin, nebunia, prodiguitatea sau alte asemenea, tutela sau curatela acestuia era preluata de agnatul in grad proxim, fara nicio interventie din partea statului, familia fiind singura abilitata sa se interpuna intre incapabil si tutore sau curator. Statul avea calitatea sa intervina doar in cazurile rarisime cand tutorele se impunea a fi destituit din cauze de nedemnitate (crimen suspecti tutoris). De altminteri, competenta de a desemna tutori a revenit organelor statale abia incepand cu secolul V, iar mijloacele de constrangere impotriva tutorelui neglijent au fost introduse de catre pretori.”