Drept international public - Stefan Herchi

Descriere

    "Ce anume te mana sa scrii o asemenea carte ? Pare o intrebarea retorica dar raspunsul poate fi multiplu sau mai bine spus poate avea mai multe solutii. Pentru un cadru didactic universitar – ceea ce este si cazul subsemnatului – este in primul rand o obligatie profesionala. Predand o anumita materie sau materii didactice inrudite, drept international public si derivatele sale [...] este nu numai normal dar si obligatoriu sa asiguri [...] suportul de curs respectiv un curs tiparit care sa poata garanta studentilor tai posibilitatea aprofundarii celor expuse la cursul vorbit. In acelasi timp, redactarea unui asemenea curs scris este si o obligatie morala apreciem noi pentru ca trebuie sa pui la dispozitia acelorasi studenti posibilitatea de a face comparatii intre propriile tale teze si opinii stiintifice exprimate de alti autori si specialisti, asemanatoare sau dimpotriva diferite si chiar opuse, in scopul unei selectii constiente, bazate pe argumente stiintifice valide. In acest context apreciem ca asigurarea unui studiu pe care l-am numi unidirectional, al opiniilor unui singur dascal – si acesta tocmai cel cu care vei da examene – duce la restrangerea posibilitatii studentului pentru o pregatire adecvata, complexa si care sa asigure dezvoltarea plenara a acestui student pentru a deveni un bun specialist.
    [...]
    Revenind la argumentele care fac in opinia noastra necesar studiul dreptului international public, dorim sa evidentiem actualitatea sa si rolul tot mai important pe care il joaca in lumea contemporana. Legalitatea internationala nu poate fi abordata inafara dreptului international public, al activitatii internationale a statelor ca fiind o activitate care se comensureaza și armonizeaza cu principiile si normele dreptului international public. Nu se mai poate accepta ca un stat, oricat de puternic ar fi el militar sau economic, sa actioneze cu de la sine putere, incalcand in mod flagrant aceste norme. Actualitatea acestui domeniu este relevanta si din perspectiva statului roman. Asa cum se cunoaste, Romania a beneficiat de rolul pozitiv al dreptului international public, de exemplu, prin recurgerea la Curtea Internationala de Justitie de la Haga, in vederea transarii diferendului pe care il avea cu Ucraina in ceea ce priveste delimitarea zonei economice exclusive din Marea Neagra. Avand in vedere aceste argumente, apreciem ca prezenta lucrare este menita in primul rand celor preocupati de studiul dreptului international public – studenti dar si cadre didactice – dar si altor categorii de persoane preocupate de acest domeniu, de domeniul relatiilor internationale in general. Am incercat pe masura posibilului sa ne limitam la domeniul strict al dreptului, tentatia de a divaga in relatiile internationale, in domeniul politicii internationale fiind mereu prezenta. In ce masura am reusit acest lucru ramane la aprecierea cititorului. In aceeasi masura, daca am reusit sa aducem ceva nou, sau am dat o apreciere inedita unor aspecte poate disputate in literatura juridica de specialitate, poate fi un plus pentru acest demers pe care l-am facut cu toata placerea pe care ti-o ofera un exercitiu intelectual de asemenea amploare.
    Prezenta editie a doua a lucrarii noastre prezinta unele completari fata de editia initiala fiind mai extinsa atat din punctul de vedere al volumului informatiilor cat si al bibliografiei utilizate. Pentru a nu „sparge” cursivitatea expunerii, am recurs la trecerea trimiterilor bibliografice la finele lucrarii." - Stefan Herchi

    Fragment din volumul "Drept international public" de Stefan Herchi:

    “2. Razboiul ca si institutie de drept
    Asa cum am mentionat mai sus, de-a lungul celor circa 5.000 de ani atestati istoric, omenirea a fost mai mult in stare de razboi decat de pace. Ca atare nu este intamplator ca aceasta institutie a fost atent studiata si reglementata, intai pe cale cutumiara iar ulterior prin norme juridice cuprinse in tratate si conventii internationale. Ca aceasta institutie este in permanenta dezvoltare este atestat si de faptul ca unele acte teroriste cum au fost cele care au lovit Statele Unite ale Americii, au fost incluse in categoria actelor de razboi. Mai mult, atat literatura juridica cat si normele dreptului international permit, tocmai in scopul prevenirii izbucnirii razboaielor, posibilitatea luarii unor masuri preventive cum sunt retorsiunea, embargoul si blocada maritima. Nu putem sa trecem peste aceste aspecte fara a mentiona tratatul intrat in constiinta lumii ca si pactul Briand-Kellogg care practic, este primul act international care definind agresorul, scoate razboiul inafara legii ca si mijloc de solutionare a diferendelor internationale.
    Ca si notiuni cu care operam in acest domeniu trebuie sa mentionam in primul rand declaratia de razboi ca fiind un act prin care un stat isi manifesta in mod neindoios intentia de a inceta relatiile de pace cu una sau mai multe state si de a recurge la mijloace violente, de regula militare. Acest avertisment, conform celei de-a treia Conventii de la Haga din 1907 trebuie sa aiba un caracter formal, clar si neechivoc, chiar daca doctrina de drept engleza nu recunoaste aceasta institutie. Efectele acestei declaratii de razboi sunt clare respectiv incetarea relatiilor de pace si trecerea la o stare conflictuala chiar daca nu imediat cu manifestari militare efective sub forma unor confruntari ale fortelor armate.
    O categorie juridica demna de mentionat este cea a beligerantilor. Pentru ca reprezentantii unei puteri angrenate intr-un conflict militar sa beneficieze de drepturile cuvenite beligerantilor ei trebuie sa intruneasca cumulativ mai multe conditii. In primul rand ei trebuie sa faca parte dintr-o structura organizata aflata sub comanda unei persoane responsabile — conducator militar. In al doilea rand, aceste persoane trebuie sa poate un semn distinctiv care sa ateste apartenenta la una dintre partile aflate in conflict. Si nu in ultimul rand, trebuie sa poarte armele la vedere. Se mai cere si existenta unei uniforme care are acelasi rol si semnul distinctiv — insigna, etc. — dar lipsa ei nu constituie o cauza de excludere daca celelalte conditii sunt indeplinite. In sfarsit trebuie ca aceste persoane sa respecte in executarea misiunilor de lupta, normele si regulamentele de purtare a razboiului prevazute de conventiile internationale si principiile dreptului international public."