Insemnari din timpul ocupatiei Germane (1916-1918)

Descriere

    „Recitind, dupa multi ani, insemnarile Piei Alimanestianu am resimtit un soi de nostalgie. Aceea a unor timpuri din tineretea petrecuta in sanul familiei Bratianu, nostalgia dupa resedinta familiei de la Florica […]. Nu am cunoscut-o pe autoare, cel de-al optulea copil al lui Ion C. Bratianu si al Piei Plesoianu, in schimb, dintre cei pomeniti de Pia Alimanestianu imi amintesc de Sabina Cantacuzino, «Tanti By», de Maria Pillat si, bineinteles, de Dinu (Constantin) I.C. Bratianu, care mi-a fost bunic. [...] Insemnarile din acest volum mi-au trezit insa si alt gen de nostalgii, din pacate negative, daca le pot numi asa. Este bineinteles vorba despre ocupatia germana a Bucurestiului, din timpul Primului Razboi Mondial, pe care, vrand-nevrand, o alatur ocuparii Romaniei si a Bucurestiului de catre «brava Armata Rosie eliberatoare», in 1944. Ca martor al ocupatiei din 1944, nu pot sa nu compar abuzurile de tot felul ale unor armate de ocupatie, desi in 1944 sovieticii se pretindeau aliati. Aceleasi jafuri, aceleasi asasinate, aceleasi atrocitati pe care nu cred ca oamenii de astazi, contemporanii mei, le pot percepe in toata oroarea lor. Mai surprinzator ar putea sa para ca armata unei tari de inalta civilizatie, ca Germania, s-a comportat asa cum se descrie in aceste insemnari.” - DINU ZAMFIRESCU      Fragment din volum:       “Azi mi-a cazut in mana manifestul impartit de germani soldatilor romani, in transee. Iata-l:       Taranilor,     „Voi, taranii, n-ati vrut razboi tarii. Noi am voit sa ne vedem in pace de treburile noastre; dar guvernului nostru si bogatilor nostri proprietari nu le pasa de cerintele noastre. Doar suntem robii lor. Nu vrem razboi. Nu vrem sa mai fim astfel! Haideti sa izgonim pe uzurpatorii nostri, proprietari si arendasi. Jos guvernul! Sa facem pace cu invingatorii!"       Propaganda cea noua este abdicarea Regelui si aducerea unui fiu al imparatului. La intrunirea conservatorilor, la care lua parte si Carp, dl Nenitescu a propus aceasta solutie. Maiorescu si-a luat palaria si a plecat, in semn de protestare.     Un ofiter tanar, sosit din Bulgaria, istoriseste ca erau douazeci si cinci de prizonieri din Turtucaia. Dupa ce fusesera descaltati de cizme, dezbracati de camasa si pradati de ceasornice, lasandu-li-se numai banii si hainele, li s-a ordonat sa lucreze la corvoada. Au declarat toti ca ofiterii nu fac corvoada. Li s-a taiat mancarea pe o zi, apoi, cum staruiau in hotararea lor, au fost pusi in front si s-au tras la sorti cativa care, fiind dezbracati, au fost batuti.     Neavand incotro, s-au supus. Ofiterul cunostea la Sofia un tanar bulgar, cu care facuse studiile la Munchen si care, auzind ca este prizonier, l-a luat la institutul meteorologic la Sofia; apoi, dupa interventia sa, fu reexpediat in tara si atasat la institutul de la Filaret.     Mai istoriseste ca ura bulgarilor pentru romani este de neinchipuit. Unul singur, se vede ca este roman macedonean: la plecare i-a dat o multime de merinde si l-a silit sa ia o suma de bani, temandu-se sa nu moara de foame pe drum.     Multe din edificiile noastre publice au fost preschimbate in birouri militare si multe din casele particulare mai spatioase, transformate in cluburi de betie si petreceri.     Banca Nationala a fost transformata intr-o administratie de uleiuri. S-au luat pana si birourile directorilor, carora li s-a spus ca pot lucra acasa."