Capitala sub ocupația dușmanului. 1916 –1918

Descriere

    O carte importanta despre istoria orasului Bucuresti intr-una dintre perioadele sale cele mai dificile: anii Primului Razboi Mondial, sub ocupatie straina. Dincolo de valoarea documentara a lucrarii, se remarca capacitatea autorului de a-l purta pe cititor in culisele politicii fara a-l plictisi, ba dimpotriva – trezindu-i interesul pentru trecut.     Incepand cu 6 decembrie 1916, cand feldmaresalul von Mackensen intra in Bucuresti in fruntea trupelor Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria si imperiul Otoman), si pana la 12 noiembrie 1918, cand acestea au parasit Capitala, la o zi dupa semnarea armistitiului intre Antanta si Puterile Centrale, Bucurestii au fost nevoiti sa indure o ocupatie umilitoare si plina de tot felul de privatiuni.     Cunoscutul jurnalist si om politic Constantin Bacalbasa prezinta intregul tablou al acestei ocupatii, de la comunicatele militare care confisca si rationalizeaza, la lipsurile infioratoare, mai ales pe timpul iernii, de la arestari si abuzuri, la atitudinea si manevrele oamenilor politici germanofili, de la comportamentul soldatilor ocupanti de diferite natii pana la cel al populatiei, mai mult sau mai putin „vinovata" de colaborationism cu ocupantul.         Fragment din volumul "Capitala sub ocupatia dusmanului 1916-1918" de Constatin Bacalbasa:     “De altfel, germanii au o mare predilectie pentru amenzi. Pe aceasta cale ei isi fac venituri insemnate. Germanii sunt lacomi si muierateci.     Cum au intrat in Bucuresti, s-au repezit pe mancare si pe femei.     „Fonii”, ofiterimea subtire, au luat pe alese; restul au sedus toate servitoarele mai curatele.     Oriunde era o servitoare germana, aceasta era denuntatoare. Multe stapane care au plecat in Moldova si-au lasat casele in paza servitoarelor austro-ungare sau germane, socotind ca le vor apara de jefuiri. Dar acestea au fost cele dintai care au dat iama prin cufere si garderobe.     Sunt cunoscute casele unde madamele, bonele, Ingrijitoarele i-au tradat pe stapani si i-au pradat.     Asa a fost la d-nii M. Cantacuzino, Matak, Costinescu etc.     D-lui Cantacuzino, pe langa bijuterii, covoare etc., i s-au furat numeroase si foarte importante documente de familie, ce nu se pot inlocui.     Cateva luni dupa intrarea germanilor, a inceput sa se resimta lipsa de servitoare. Incetul cu incetul cele mai multe, toate femeile tinere, au devenit amantele ofiterilor si soldatilor, iar celelalte prin ateliere, la Arsenal, la fabricile de marmelada, in birouri etc. Multe din aceste femei erau intrebuintate ca spioane.     Germanii aveau aici o foarte numeroasa politie secreta, care sta in contact cu femeile de toate categoriile. Nu a fost cocota mai subtire care sa nu fie amanta unui politist german, nu era servitoare mai curatica care sa nu aiba aceeasi calitate. Mai ales servitoarele care serveau prin casele oamenilor politici, sau cunoscuti ca apartinand partidelor anti-germane, erau bine platite si insarcinate cu spionajul. Pe langa servitoare mai erau si alte femei, de conditie cu mult mai buna, care sub ocupatie au fost cunoscute pentru ostentatia cu care manifestau sentimente germanofile. Aceste femei erau nelipsite din societatea ofiterilor germani sau austrieci, iar in schimbul favorurilor ce le acordau si a serviciilor aduse faceau afaceri pe scara intinsa.     Unii ofiteri erau chiar gelosi.     O doamna destul de bine cunoscuta, avand barbat cu situatie, era in acelasi timp amanta unui puternic politist german si amanta unui domn din Bucuresti. Cand politistul a prins de veste, a atras pe rivalul sau intr-o cursa si l-a arestat. Iar barbatul doamnei a facut, in timpul acesta, una din cele mai grase afaceri de sub ocupatie.”