Mumia cu sapte degete

Descriere

    Descoperirea unui sarcofag ce contine o mumie feminina extrem de bine conservata declanseaza o serie de evenimente ce conecteaza lumea prozaica, contemporana, cu cea fabuloasa si magica a Egiptului antic. Regina Tera si-a pregatit minutios revenirea la viata, cu 5.000 de ani in urma, astfel ca are nevoie doar de putin ajutor de la un grup de britanici nesabuiti pentru a deschide portalul de comunicare dintre lumi. Cheia este reprezentata de un rubin imens, in forma de scarabeu, pe care sunt inscriptionate sapte stele. Intr-o povestire trepidanta, amestec de roman politist, de dragoste si de aventuri, suntem martorii acestui eveniment. si aflam mai multe despre moarte si inviere, despre ritualurile magice asociate acestor evenimente, despre legatura dintre corpul material si cel astral. Romanul a fost cenzurat de catre editorii englezi, care i-au cerut autorului sa modifice finalul si sa elimine din text un capitol (XVI), considerat prea esoteric. Va oferim atat versiunea originala, necenzurata a romanului, cat si finalul alternativ, mult mai optimist si romantic.      Cuprins:     • I. Un apel in noapte • II. Instructiuni ciudate • III. De veghe • IV. Al doilea atentat • V. Alte instructiuni ciudate • VI. Suspiciuni • VII. Paguba calatorului • VIII. Gasirea lampilor • IX. Nevoia de informatie • X. Valea Vrajitorului • XI. Mormantul unei regine • XII. Sipetul magic • XIII. Trezirea din transa • XIV. Semnul din nastere • XV. Ce a urmarit regina Tera • XVI. Puterile — Vechi si Noi (necenzurat) • XVII. Grota • XVIII. Indoieli si temeri • XIX. Lectia lui Ka • XX Marele Experiment • Finalul initial (1903) • Finalul alternativ (1912)      Fragment din roman:       “Peretii camerei de deasupra lacasului propriu-zis al moartei si camera sarcofagului erau pline de inscriptii. Toate aceste inscriptii, cu exceptia celor de pe stela funerara, erau colorate cu un pigment verde-albastrui. Efectul, cand era privita lateral si ochii cadeau pe fateta verde, era acela de turcoaz indian, vechi si decolorat.     Am coborat in lacasul mortuar cu ajutorul hamului adus cu noi. Trelawny a fost primul. Era un put adanc, de peste saptezeci de picioare, ce nu fusese niciodata umplut cu pamant. Jos, trecerea spre camera sarcofagului urca pe un plan inclinat, care era mai lung decat de obicei. Nu fusese zidit.     Inauntru am gasit un sarcofag imens din piatra galbena. Dar n-am sa ti-l descriu, caci l-ai vazut in camera domnului Trelawny. Capacul zacea la pamant. Nu fusese cimentat si arata exact asa cum il descrisese Van Huyn. Mai este nevoie sa-ti spun cat de tulburati am fost cand ne-am uitat inauntru? Si totusi am avut un moment de dezamagire. Nu puteam sa nu ma gandesc cat de diferit trebuie sa fi fost tabloul contemplat de calatorul olandez, cand a privit inauntru si a vazut mana aceea alba asezata peste panza care infasura mumia. Este adevarat ca o parte a bratului se gasea acolo, alb ca fildesul.     Dar noi am simtit niste fiori pe care Van Huyn nu-i simtise!     Ciotul incheieturii mainii era acoperit cu sange uscat! Era ca si cum corpul ar fi sangerat si dupa moarte. Capatul crestat al incheieturii rupte avea rugozitati de sange inchegat. Printre ele, osul alb, iesit in afara, arata ca o piatra de opal. Sangele cursese in jos si patase bandajele de culoare bruna, de parca ar fi fost rugina. Si aici se confirma intru totul povestirea olandezului. Avand o astfel de dovada a corectitudinii sale, nu mai puteam pune la indoiala nici celelalte lucruri povestite de el, cum erau sangele de pe mana mumiei sau urmele celor sapte degete de pe gatul seicului sugrumat."