Regulile creierului

Descriere

    12 principii pentru a supravietui si a fi eficient la serviciu, acasa si la scoala     Cei mai multi dintre noi nu au habar de ceea ce se intampla cu adevarat in capul lor. Totusi, oamenii de stiinta care studiaza creierul au descoperit detalii pe care orice lider din domeniul afacerilor, parinte si invatator ar trebui sa le stie – cum ar fi faptul ca trebuie sa facem miscare daca vrem sa avem un creier care sa functioneze la parametri maximi.     Cum invatam? Ce efecte au somnul si stresul asupra creierului? De ce nu se recomanda sa facem mai multe lucruri deodata? De ce e atat de usor sa uitam si de ce e atat de important sa repetam cunostintele noi? Este adevarat ca barbatii si femeile au creiere diferite? In fiecare capitol al cartii, autorul prezinta cate o regula a creierului – ce stiu sigur oamenii de stiinta despre felul cum functioneaza creierul uman – si ofera apoi idei care ne pot transforma viata de zi cu zi. Astfel, cititorii vor descoperi ca:  • fiecare creier este conditionat diferit  • activitatea fizica imbunatateste cognitia  • nu incetam niciodata sa invatam si sa exploram  • unele amintiri sunt efemere  • intre somn si capacitatea de a invata exista o legatura puternica  • stresul schimba modul in care invatam     In final, vei intelege cum functioneaza creierul uman si cum poate fi exploatat la maximum.     John Medina este expert in biologie moleculara si consultant in cercetare stiintifica. Este profesor afiliat de bioinginerie la Facultatea de Medicina a Universitatii din Washington. A fost fondator a doua institute de cercetare a creierului: Brain Center for Applied Learning Reasearch, de pe langa Universitatea Pacific din Seattle, si Talaris Research Institute, o organizatie nonprofit care initial s-a concentrat pe modul in care copiii de varste mici codifica si proceseaza informatia. Medina locuieste in Seattle, Washington, cu sotia si cei doi baieti ai lor.     Fragment din volumul "Regulile creierului" de John Medina:     ”Invatarea reconecteaza creierul     Atunci cand invatam ceva, conexiunile din creier se modifica. Eric Kandel este cercetatorul care a studiat cel mai mult pentru a dovedi ca invatarea pana si a celor mai simple informatii modifica fizic structura neuronilor. In sens larg, aceste modificari fizice au ca rezultat organizarea functionala si reorganizarea creierului. Este uimitor! Creierul invata mereu lucruri, astfel incat se reorganizeaza in permanenta.     Kandel a descoperit prima data acest lucru nu la oameni, ci pe cand studia melcii de mare. El a aflat, intr-un mod oarecum jignitor pentru noi, ca nervii omului invata lucruri in acelasi mod ca nervii melcilor. Acelasi lucru este valabil la toate animalele care se afla intre melci si oameni. In anul 2000, Kandel a obtinut Premiul Nobel pentru activitatea sa si pentru ca a descris procesele de gandire ale aproape fiecarei creaturi care detine aceasta capacitate.     Care sunt aceste modificari fizice? Pe masura ce invata, neuronii cresc si se divid. Ei intrerup sinapsele intr-un punct, aluneca intr-o regiune apropiata si restabilesc sinapsele cu noii vecini. Alti neuroni raman pe loc, consolidandu-si conexiunile electrice reciproce, crescand eficienta transferului informatic. Intr-adevar, chiar in acest moment, in creierul dumneavoastra, bucati de neu-roni se deplaseaza ca reptilele: alunecand spre locuri noi, ingrosandu-se la un capat sau despicandu-se la celalalt. Toate pentru ca dumneavoastra sa va amintiti cateva lucruri despre Eric Kandel si melcii de mare.     Aceasta directie de investigatie stiintifica a debutat cu mult timp inainte de Kandel. In secolul al XVIII-lea, cercetatorul italian Vincenzo Malacarne a realizat o serie surprinzator de moderna de experimente biologice. El a instruit un grup de pasari sa faca trucuri complexe, apoi le-a ucis si le-a disecat creierele. A descoperit astfel ca pasarile dresate prezentau tipare mai complexe in regiuni specifice din creier decat cele nedresate. Dupa 50 de ani, Charles Darwin a observat diferente asemanatoare intre creierele de animale salbatice si cele de animale domestice. Creierele animalelor salbatice erau cu 15-30% mai mari decat cele ale omoloagelor domestice. Aparent, salbaticia neinduplecata si dura forta animalele salbatice sa ramana setate constant pe modul de invatare.”