Cronicile din Narnia. Vol. 5. Calatorie cu Zori de Zi

Descriere

Lucy si Edmund, impreuna cu nesuferitul lor var Eustace, sunt absorbiti ca prin minune intr-un tablou cu o corabie pe mare. E vorba despre Zori de zi, la bordul ei gasindu-se Caspian, Regele Narniei. Alaturi de insotitorii sai, printre care si nelipsitul Reepicheep, viteazul soarece razboinic, Caspian ii cauta pe cei sapte lorzi rataciti ai Narniei iar calatoria ii duce catre Capatul Lumii. Pana acolo sunt legati si scosi la vanzare de negustori de sclavi, se intalnesc infricosator de aproape cu un balaur si viziteaza mai multe insule fermecate – inclusiv locul unde se implinesc visele. Calatorie cu Zori de zi este al cincilea volum din Cronicile din Narnia, o serie care atrage cititorii pe un taram magic, locuit de personaje de neuitat. Fragment din volum: "Caspian le arata mai departe corabia, desi vazusera aproape tot ce era de vazut. Urcara la castel prova si-l zarira pe marinarul de cart care statea pe un fel de plansa fixata in gatul balaurului stralucitor si se uita atent prin gura lui deschisa. Tot la castel prova se gaseau cambuza (sau bucataria corabiei) si locul unde stateau nostromul, dulgherul, bucatarul si arcasul-sef. Daca vi se pare ciudat ca pe corabia asta cambuza era la prora si sunteti gata sa va inchipuiti cum urca fumul de pe cos peste toata corabia, e din cauza ca va ganditi la vapoare, unde exista intotdeauna un vant din fata. Pe o corabie cu panze, in schimb, vantul vine din spate, asa ca poti sa scapi foarte repede de orice miros neplacut. Oaspetii urcara apoi la gabie, iar la inceput se speriara destul de rau din cauza leganatului incoace si incolo si a faptului ca puntea se vedea foarte mica, jos de tot. Iti dadeai seama ca daca era sa cazi de-acolo, mai degraba ajungeai in mare decat pe punte. Pe urma ajunsera pe puntea pupa, unde Rhince era de cart impreuna cu inca un barbat la carma corabiei, in spatele careia se inalta coada poleita a balaurului, care avea inauntru o bancuta. Numele corabiei era Zori de zi. Era o ambarcatiune micuta pe langa ale noastre si chiar pe langa barcile de pescuit, dromoanele, caracele si galioanele pe care le avusese Narnia cand Lucy si Edmund domnisera acolo sub Marele Rege Peter, din cauza ca navigatia disparuse aproape de tot pe vremea stramosilor lui Caspian. Cand unchiul lui, uzurpatorul Miraz, ii trimisese pe cei sapte lorzi pe mare, acestia fusesera siliti sa cumpere o corabie galmiana si sa aduca si marinari tot din Galma. Acum insa Caspian incepuse sa-i redeprinda pe narnieni cu mersul pe mare, iar Zori de zi era cea mai izbutita corabie pe care-o construise deocamdata. Era atat de mica, incat, in fata catargului, aproape ca nu ramasese niciun pic de loc intre chepengul central si barca de salvare a corabiei pe de o parte si cotineata gainilor (pe care le hranea Lucy) pe de alta. Cu toate acestea, era o mandrete de corabie, o „domnita", cum spuneau marinarii, cu linii desavarsite, culori pure, verge, funii si pene de fixare lucrate cu drag. Bineinteles ca lui Eustace nu-i placea nimic din toate astea si ca batea campii intruna despre pacheboturi, barci cu motor, avioane si submarine („De parc-ar sti ceva despre ele", mormai Edmund), insa ceilalti doi se aratara incantati de Zori de zi, iar dupa ce se intoarsera in cabina de la pupa ca sa cineze, cu tot cerul aprins de amurgul imens si purpuriu, dupa ce simtira tremurul corabiei, isi gustara sarea de pe buze si se gandira la tinuturile nestiute de la hotarul de rasarit al lumii, Lucy simti o fericire atat de mare, incat aproape ca nu mai putu sa vorbeasca. "