Cronicile din Narnia Vol.4: Printul Caspian

Descriere

    Multa vreme a trecut si multe s-au schimbat in Narnia de cand au plecat Regii si Reginele inscaunati de Aslan, adica Peter, Susan, Edmund si Lucy. Taramul a fost cucerit de telmarini, un popor fara pic de iubire fata de Vechii Narnieni si de obiceiurile lor.      Caspian, mostenitorul de drept al tronului, se rascoala impotriva carmuirii telmarine si lupta alaturi de Animalele Vorbitoare pentru recucerirea Narniei. Insa armata unchiului sau este mult mai numeroasa si da semne ca l-ar invinge. Tanarului rege nu-i ramane decat sa sune din corn si sa spere ca la chemarea lui vor raspunde cei mai viteji luptatori din toate timpurile.     Fragment din roman:       “Susan si cei doi baieti erau deja franti de oboseala de la atata vaslit inainte sa ocoleasca ultimul promontoriu si sa ajunga la Apa Sticloasa, iar pe Lucy o durea capul din pricina orelor lungi de stat in soare si a stralucirii apei. Chiar si Trumpkin abia astepta sa se incheie calatoria. Locul de carmaci pe care trebuise sa stea fusese facut pentru oameni, nu pentru Pitici, iar el nu atingea podeaua cu picioarele - si stie toata lumea cat de incomod e lucrul asta, fie si pentru zece minute. Pe masura ce oboseau cu totii, incepea sa-i cuprinda deznadejdea. Pana atunci copiii se gandisera doar la cum sa ajunga la Caspian. Acum se intrebau ce aveau sa faca dupa ce-l gaseau si cum era cu putinta ca o mana de Pitici si de vietati ale padurii sa infranga o oaste de Oameni maturi.     Incepea sa se insereze, in timp ce ei vasleau incet prin cotiturile din Golful Apei Sticloase - iar intunericul se indesea pe masura ce malurile se apropiau unul de celalalt, iar crengile indoite ale copacilor ca se talneau deasupra capetelor. Era foarte liniste acolo, cu fosnetul marii stingandu-li-se incet in urma; ba chiar auzeau susurul paraielor care coborau din padure in Apa Sticloasa.      In cele din urma trasera la tarm, mult prea osteniti ca sa mai incerce sa faca focul, si pana si sa manance doar mere (chit ca aproape niciunul nu mai voia sa vada vreodata un mar) li se paru o idee mai buna decat sa se chinuie sa prinda sau sa traga cu arcul in ceva. Dupa ce molfaira putin in tacere, se ghemuira cu totii printre lichenii si frunzele moarte dintre patru fagi impunatori.     Toti adormira pe data, in afara de Lucy. Fiind mult mai putin obosita, fetei ii veni greu sa-si gaseasca o pozitie in care sa stea bine. Pe langa asta, uitase ca toti Piticii sforaiau. Stia ca unul dintre felurile cele mai bune de-a adormi era sa nu mai incerci, asa ca deschise ochii. Printr-o spartura cascata intre ferigi si ramuri, deslusi un ochi de apa al golfului si cerul de deasupra. Pe urma, cu o tresarire a memoriei, vazu din nou, dupa atata amar de ani, stelele stralucitoare ale Narniei."