Toti suntem ciudati
Descriere
IDEEA E CA TREBUIE SA ITI PESE. SA ITI PESE DE CEEA CE TREBUIE SA FACI. SA ITI PESE PENTRU CINE FACI. Vrei sa fii autentic? Vrei sa dansezi dupa propria ta muzica? Te rog, citeste aceasta carte, apoi mai citeste-o o data, e plina de idei inteligente pentru oameni inteligenti. E plina de ironie pentru oameni ironici. E plina de subtilitate pentru tine, prietenul meu subtil, care iti incasezi in fiecare luna salariul. APATIA PROFESIONALA DAUNEAZA GRAV SANATATII Jucatori de World of Warcraft, LARP, Settlers of Catan? Niste ciudati. Fani Bieber, Taylor Swift, One Direction? Inca si mai ciudati. Dieta paleo, cu carbohidrati, vegani sau ovolactovegetarieni? Clar ciudati. S-o recunoastem. Toti suntem ciudati. Si atunci de ce companiile continua sa incerce sa realizeze produse pentru mase? De ce continuam sa ne comportam de parca masele chiar ar exista? Ciudatul este noul normal. Si doar companiile care inteleg asta au sanse de supravietuire. Tot ce nu este normal este ciudat si in clipa de fata exista mai multi ciudati ca oricand. Oare e un lucru rau? Ce anume se asorteaza cel mai bine cu fericirea? Bogatia? Semnul zodiacal in care te-ai nascut? Frumusetea? De fapt, multi cercetatori considera ca, la nivelul intregii lumi, capacitatea de a fi ciudat, libertatea de a alege si abilitatea de a te face auzit sunt factorii care se armonizeaza cel mai bine cu fericirea. Indiferent de venituri, de rasa ori de locul de pe pamant in care traiesc, oamenii devin fericiti cand ii lasam sa aleaga dintre lucrurile importante pentru ei. Mai multe tipuri de jeansi nu-i fac, desigur, mai fericiti, in schimb sunt mai fericiti daca pot sa traiasca unde vor, sa spuna ce simt, sa-si exprime dorintele si sa aleaga o anume cale. Fragment din volumul "Toti suntem ciudati" de Seth Godin: “IN AFARA STANDARDULUI: O SOLUTIE SIMPLA PENTRU SISTEMUL EDUCATIONAL O abordare diferita a educatiei e aproape imposibil de conceptualizat si aparent imposibil de transpus in realitate. Alternativa simpla la sistemul nostru deteriorat de educatie este sa imbratisam ciudateniile. Sa abandonam normalitatea. Sa recunoastem ca fabricile noastre n-au nevoie de atatea rotite, de atatia muncitori obedienti, de atatia oameni doritori sa lucreze ieftin. E simplu, dar nu e usor. Nu e usor, fiindca tot ce e ciudat nu e simplu de inteles. Nu putem sa producem elevi in masa, cand trebuie sa lucram cu ei individual sau in grupuri restranse, cu gandire similara. Nu putem sa-i facem pe copii obedienti, dandu-le teste, deci nici sistemul educational nu poate fi abordat cu o mentalitate de fabrica. Nu, nu e deloc usor. Cand ne gandim pe cine platim cu cei mai multi bani, pe cine vrem sa angajam, pe cine aplaudam, urmam si emulam, adultii respectivi sunt excentricii, ciudatii. Oare ei au ajuns acolo fiind elevi normali in scoala, pentru ca, dupa aceea, ca prin farmec, sa se transforme in Yo-Yo Ma sau Richard Branson? In niciun caz. Povestile multor excentrici sunt remarcabil de familiare. Nu le-a placut conformismul scolii. S-au luptat. Au suferit. Au supravietuit. Iar acum sunt venerati. Ce s-ar intampla daca scolile noastre (si cei care le conduc si le finanteaza) ar renunta sa mai ia in considerare masele si ar incepe sa-i caute ciudatenia? Ce s-ar intampla daca ele ar recunoaste ca mai multa supunere nu inseamna o scoala mai buna, ci doar una mai usor de condus? Solutia propusa de mine este simpla. Nu irositi timp si bani impingandu-i pe copii in directii in care nu vor sa mearga. In loc de asta, descoperiti ciudateniile in care exceleaza si incurajati-i sa le cultive. Apoi dati-va deoparte.”
