Asasinul Regal.Trilogia Farseer. Partea a II-a

Descriere

Fitz a supravietuit primei sale misiuni ca asasin regal, dar a ramas aproape infirm. Asa ca, incrancenat, jura sa stea departe, in munti. Numai ca iubirea si anumite intamplari neprevazute il fac sa se intoarca la Buckkeep, adica la intrigile ucigatoare din familia regala. Regatul e atacat din toate partile, iar tradarea pluteste ca o amenintare asupra tronului. La vremuri primejdioase, soarta tinutului s-ar putea sa fie in mainile lui Fitz… Fiecare roman nou de Robin Hobb e un motiv de sarbatoare. Impreuna cu milioanele de admiratori ai cartilor ei, ma bucur nespus de fiecare vizita in cele Sase Ducate, in Taramul Ploilor Salbatice, si abia astept sa vad unde o sa ma duca in continuare. - George R.R. Martin Fragment din romanul Asasinul Regal - Trilogia Farseer, partea a II-a, de Robin Hobb "Cetatea Buckkeep se ridica deasupra celui mai frumos port cu apa adanca din cele Sase Ducate. La nord, raul Buck se varsa in mare si poarta pe apele sale majoritatea bunurilor exportate din ducatele interioare Tilth si Farrow. Falezele negre abrupte formeaza temelia castelului, care da spre gura de varsare a raului, spre port si apele de dincolo de el. Orasul Buckkeep se agata de aceste faleze, la distanta mare de lunca inundabila a raului, o mare parte din el fiind construita pe docuri si chei. Cea dintai fortareata a fost o cladire din busteni, ridicata de primii locuitori ai zonei ca sa se apere de raidurile Strainilor. A fost cucerita in vremuri stravechi de un pirat pe nume Taker care, odata ce a pus mana pe ea, s-a instalat acolo. A inlocuit structura de lemn cu ziduri si turnuri din piatra neagra extrasa chiar din falezele stancoase, scufundand astfel temeliile castelului adanc in piatra. Fiecare generatie a neamului Farseer a intarit peretii si a construit turnuri mai inalte si mai rezistente. De la domnia lui Taker, intemeietorul neamului Farseer, Buckkeep nu a mai cazut niciodata in mainile dusmanilor. Zapada imi saruta obrajii, vantul imi dadea la o parte parul de pe frunte. M-am trezit dintr-un vis urat intr-unul si mai urat, intr-un peisaj de iarna dintr-un tinut al padurilor. Imi era frig, ma incalzea doar calul care inainta greoi. Sub mine, Cenusia se tara nepasatoare printre nametii claditi de vant. Mi se parea ca incepusem tare de mult calatoria. Hands, baiatul de la grajduri, calarea in fata mea. Se rasuci in sa si-mi striga ceva. Cenusia se opri, nu brusc, dar ma lua pe nepregatite, mai-mai sa alunec din sa. M-am prins de coama ei si m-am echilibrat. Fulgii cadeau necontenit ca un val peste padurea din jurul nostru. Molizii se aplecau sub povara alba, in vreme ce mestecenii, presarati pe ici, pe colo, pareau siluete goale si negre in lumina lunii ascunse de nori. Nu se zarea nici urma de carare. Padurile ne imprejmuiau dese. "