Ucenicul asasinului (Trilogia Farseer, partea I)

Descriere

Ucenicul asasinului (Trilogia Farseer, partea I) In Regatulor celor Sase... sta sa izbucneasca un razboi civil, cand iese la iveala un secret: printul Coroanei are un fiu ilegitim, Fitz. Crescut pe ascuns, doar in compania bufonului, in grajdurile de la castelul Printului Adevar, acesta descopera ca are puteri magice si, printre altele, poate comunica telepatic. Mai mult, devine asasin, dar un asasin a carui viata e pusa in pericol. Asa ca trebuie sa supravietuiasca, mai ales ca s-ar putea sa aiba misiunea de a salva regatul...    „Cu siguranta, Robin Hobb a stabilit standardul pentru romanul fantasy contemporan.” - Orson Scott Card     „Pe piata romanelor fantasy, atat de aglomerata astazi, cartile lui Robin Hobb sunt ca niste diamante intr-o mare de zircon” - George R.R. Martin Fragment din roman: "Orasul deveni lumea mea, iar turnul, locul in care mergeam sa ma culc. Era vara, un anotimp minunat pentru un port. Oriunde ma duceam, Buckkeep se anima odata cu oamenii care veneau si plecau. Marfurile veneau pe raul Buck din Ducatele Interioare, pe barje cu fundul plat, echipate cu barcagii transpirati. Acestia vorbeau ca niste specialisti adevarati despre bancuri si aluviuni si repere si despre ridicarea si coborarea apelor raului. Incarcatura barjelor era transportata la pravaliile si depozitele orasului, iar de acolo la docuri si in calele navelor mari. Acelea aveau echipaje formate din marinari care injurau si ranjeau batjocoritor la barcagii si la drumurile lor pe apele interioare. Vorbeau despre valuri mari si despre furtuni si despre nopti in care nici macar stelele nu-si aratau chipul ca sa-i calauzeasca. Si pescarii trageau la Buckkeep si erau cei mai simpatici dintre toti. Cel putin cand tragea pestele. Kerry mi-a aratat docurile si tavernele si cum poate un baiat iute de picior sa castige trei sau chiar cinci banuti pe zi, ducand mesaje pe strazile abrupte ale orasului. Ne credeam isteti si indrazneti, cerand mai putin decat baietii mai mari, care voiau doi banuti, daca nu mai mult, pentru un comision. Nu cred ca am mai fost vreodata asa de curajos ca in vremea aceea. Daca inchid ochii, simt mirosul zilelor glorioase de atunci. Calafat, catran, span proaspat de lemn de la docurile uscate, unde constructorii manuiau cutitele de cioplit si maiurile. Mirosul dulceag de peste foarte proaspat si duhoarea otravitoare a pestilor tinuti prea mult la aer intr-o zi fierbinte. Baloturile de lana din soare, care adaugau propriul iz la damful butoaielor de stejar, pline cu coniac slab de Sandsedge. Snopii de fan asteptand sa umple ungherele calei cu mireasma impletita cu parfumul pepenilor tari din cosuri. Toate acele mirosuri vantul le purta in vartejuri departe de golf, presarandu-le cu sare si iod.Curiosul imi atragea atentia asupra celor adulmecate de el, pentru ca avea simturi mai ascutite decat ale mele. "