Răzbunarea asasinului. Trilogia Farseer (vol. III)

Descriere

    Insetat de razbunare, Fitz trebuie sa faca o calatorie initiatica. Astfel isi descopera propriile sale calitati iesite din comun.  Insa regatul e pe cale sa se prefaca in praf si pulbere. Iar Printul Verity pare sa piarda cursa nebuna in care a pornit, ba pare sa-si piarda chiar si viata... Se va achita Fitz de misiune pana la capat? Azvarlit in adancuri, va deveni el mai mult decat este?    Sfarsitul povestii si povestea sfarsitului se impletesc intr-un roman fantasy care a cucerit milioane de cititori.   „O incheiere extraordinara a acestei superbe trilogii, etaland o combinatie exceptionala de originalitate, magie, aventura, personaje reusite si drama.” - Kirkus Reviews      Fragment din romanul "Razbunarea asasinului" de Robin Hobb:       “Am sarit si m-am agatat de un puiet care iesea din peretele viroagei. M-am ridicat, m-am prins cu picioarele de el, m-am echilibrat si m-am intins dupa puietul de deasupra. Cand l-am tras, greutatea mea il smulse cu radacini cu tot din solul stancos. Am cazut, dar m-am prins din nou de primul copacel. Sus, mi-am zis eu nervos. M-am ridicat in picioare, dar l-am auzit crapand sub mine. M-am agatat de tufele ramuroase care atarnau din malul taiat pe dedesubt. Am incercat sa ma catar cat mai repede, sa nu atarn prea mult de puieti sau tufe. Am ramas cu manunchiuri de ramuri in palma, am smuls smocuri de iarba ofilita, am vrut sa ma catar pe marginea viroagei, dar n-am reusit. Am auzit un strigat dedesubt si, in ciuda propriei mele vointe, m-am uitat inapoi si in jos. Un barbat statea cu un caine in luminisul de dedesubt. In timp ce corcitura ma latra, barbatul punea o sageata in arc. Atarnam deasupra lor neputincios, cea mai usoara tinta pe care si-ar fi dorit-o cineva.     - Te rog, m-am auzit vorbind printre gafaituri, apoi am auzit sunetul inconfundabil scos de arc cand elibereaza sageata.     Am simtit cum intra sageata in mine, mai intai ca un pumn izbindu-ma in spate - una dintre smecheriile lui Regal din copilaria mea -, apoi o durere interioara mai adanca, mai fierbinte. O mana imi cazu de pe ramuri. Nu pentru ca as fi vrut, pur si simplu se desprinse singura. Atarnam numai de bratul drept. Auzeam foarte limpede schelalaitul cainelui agitat de mirosul sangelui meu. Vesmintele barbatului fosnira cand scoase inca o sageata din tolba.     Durerea musca din nou, adanc, din incheietura mea dreapta. Am tipat cand mi se desprinsera degetele de pe ramuri. Intr-un reflex de groaza, am dat cu picioarele in tufele ingreunate de omat de deasupra malului taiat pe dedesubt. Nu stiu cum, dar am reusit sa ma ridic, desi crusta de zapada imi zgaria obrazul. Mana stanga o miscam de parca inotam. “Ridica-ti picioarele!” se rasti Ochi Intunecati la mine. Nu scoase niciun sunet, pentru ca ma prinse zdravan cu dintii de maneca si incheietura dreapta si ma tragea in sus. Sansa de a ramane in viata imi dadu forte noi. Am dat salbatic din picioare si-am simtit pamant sub burta. M-am tarat in fata cu ajutorul unghiilor, incercand sa ignor durerea care mi se concentra in spinare, dar se imprastia de acolo in valuri rosii.”