Calauza ratacitilor

Calauza ratacitilor

Descriere

     Sunt aici. Exist. Sunteti aici. Existati. Suntem aici. Existam. Ce mai incoace si-ncolo! E de mirare.     E stupefiant. Dar asa stau lucrurile. Participam cu totii, fara sa fi solicitat, la o evidenta fragila, luminoasa si confuza, la care tinem mai mult decat la orice, desi deseori o vorbim de rau: viata.     Ce fac aici? – iata intrebarea la care se straduieste sa raspunda acest manual de buzunar, care n-are alta ambitie decat aceea de a descrie cu indrazneala, cu naivitate si plin de vioiciune lumea incredibila in care am fost aruncati fara voia noastra, dar si sa livreze, pe cat e posibil, cateva scurte recomandari despre felul in care ne-am putea bucura de ea. si despre cum ea ne-ar putea oferi un strop de demnitate.     Numerele – ca orice altceva – capata sens doar odata cu oamenii, pentru ei si gratie lor. Pamantul este minuscul, insa oamenii sunt puternici. Numerele le ingaduie sa exploreze si sa inteleaga lumea. Nu exista o formula a Universului, dar daca ar exista, ar fi una matematica. Numerele nu folosesc doar la calculat. Intrucat exprima cantitati, ele ne ingaduie sa distingem sau sa punem laolalta. Sunt soclul, cimentul si poate chiar sensul tuturor lucrurilor – si al intregului… Iata motivul pentru care minti luminate au ajuns sa sustina ca numerele sunt anterioare gandirii omenesti si chiar Creatiei: Dum Deus calculat fit mundus.     Nu e exclus ca lumea sa fie absurda, ca intreg raul si tot binele, ca toate sufe­rintele si toate bucuriile, orice frumusete si intreaga iubire sa dispara in neant si sa fie date uitarii, iar viata – care ne e asa draga – sa fie lipsita de sens.        Fragment din volum:       “MOARTEA       Moartea este tinta si sfarsitul oricarei vieti si e imposibil sa spunem ceva despre ea. Stim tot — sau aproape tot — despre viata, pana la moarte. Putem vorbi despre acea parte a mortii care tine de viata. Dar nu stim nimic despre moartea de dupa moarte. N-am stiut niciodata nimic. Nu vom sti vreodata. Poate ca nu e nimic de aflat. Cel mai straniu aspect al mortii este bariera de netrecut care o separa de viata. S-ar zice ca e dinadins asa. Demult in vechime, acum milioane si milioane de veacuri, a fost ridicat un zid pentru a ne impiedica sa aflam care ne este originea. In curand, peste cativa ani sau luni, poate chiar maine, un zid se va inalta in fata noastra, pentru ca, pana la urma, sa nu ne cunoastem destinul. Nu stim de unde venim, nu stim unde ne ducem. Suntem rataciti.”

Pe aceeași temă

Jean D’ormesson

Jean D’ormesson

Jean D’ormesson

Jean D’ormesson

Jean D’ormesson