Fracurile negre. Arma nevazuta (vol. 4)

Descriere

    Jafuri, comploturi, crime – pentru toate trebuie sa existe un tap ispasitor       Actiunea din Arma nevazuta se concentreaza pe lupta pe care o duce tanarul magistrat Remy d’Arx impotriva Fracurilor Negre, conduse personal de colonelul Bozzo. Pentru a-l invinge pe Remy d’Arx, colonelul foloseste „arma nevazuta“, o arma psihologica: il face sa se indragosteasca de Fleurette, o tanara cu origine necunoscuta, crescuta printre circari, care nutreste sentimente filiale fata de dresoarea Leocadie Samayoux, numita mama Leo.      Fragment din romanul "Fracurile Negre Vol. 4 Arma nevazuta" de Paul Feval:     “„Am pornit de la inceputurile lor, in Corsica. Apoi le-am luat urma in diferite locuri din Europa si am ajuns la concluzia ca salvarea lor sigura este incredibilul lor plan machiavelic.     Nimeni nu poate crede ca exista un asemenea exces de perversitate, iar ei isi pot extinde fara incetare afacerea hidoasa, adapostindu-se chiar dupa mintile luminate si marile puteri carora nu le vine sa creada...     Toate crimele concepute de ei au fost duble: in afara de curierul din Lyon pe care l-au jefuit si omorat, a fost nevoie de Lesurques, care a platit datoria pe esafod.     In momentul in care Dubose a lovit fiind in plina siguranta, caci fuga lui era aranjata, la locul crimei soseste in mod fatal Lesurques.     Trebuia sa treaca pe acolo, nu putea s-o ia pe alta parte: un fir misterios l-a atras aici si, la nevoie, zece martori, inteleg prin asta martori credibili, vor depune marturie ca a lasat vreo treaba sau vreo placere pentru a porni spre locul blestemat.     Caci forta Fracurilor Negre nu rezida doar in ei insisi, ci si in geniul infernal ce tese in jurul lor o panza care-i camufleaza: complicii lor cei mai buni sunt cei pe care nu-i cunosc si care ar fi ingroziti de sangeroasele lor manevre.     Acesti complici de-o zi, de-o ora, de un minut sunt vecinul meu, prietenul meu, eu si, iertati-mi va rog indrazneala, chiar si dumneavoastra, domnule ministru, caci reusesc sa patrunda la toate nivelurile si nimeni n-ar putea sa jure ca n-a dat vreodata mana cu ei...”     Colonelul avu o mica explozie de veselie.     - Iertati-ma, dragii mei, spuse el, dar imi vine sa rad, caci prima data cand am citit acest paragraf tocmai ma intorceam de la un dineu cu domnul ministru.     „... Iata-l, deci, pe Lesurques la postul lui, continua raportul. Am spus Lesurques pentru a-l caracteriza mai bine pe nenorocitul ce va cadea prada razbunarii multimii. Lesurques nu stie pe ce teren merge, nu stie de capcana care i s-a intins. Se afla acolo unde trebuie, ceea ce este suficient pentru a-l pierde.”