Misterele Londrei. Fiica spanzuratului ( vol. 2)

Descriere

Condamnat candva pe nedrept, Fergus O’Breane a pierdut totul: parinti, logodnica si prieteni. O intorsatura fericita a sortii il ajuta sa se intoarca in Anglia bogat, puternic, admirat si cu aliati lipsiti de scrupule. Comploturi, rapiri, talharii, asasinate – fostul puscarias devenit marchiz pare in stare de orice pentru a se razbuna. Povestindu-si copilaria petrecuta in izolare si lipsita de iubire, Susannah ii dezvaluie totodata lui Brian de Lancester planurile de imbogatire ale tatalui ei, care aveau sa-l duca la spanzuratoare. Brian intrezareste in relatarea sa firele unui complot ce pare sa aiba legatura cu familia unui conte si chiar cu un acolit al lui Rio-Santo. Dar ce legatura ar putea fi intre marchiz si omul condamnat pentru falsificare? Fragment: "   Daca stau sa ma gandesc acum, cred ca erau niste versuri luate la intamplare din vreo balada scotiana. Temperance nu indraznea sa le mai rosteasca. Tatal meu o inspaimanta; ori de cate ori il zarea, tremura ca varga si obrajii ei inrositi de gin deveneau palizi. Era o fata inalta, cu un aer barbatos si un chip stupid. Nu avea altceva de facut decat sa ma imbrace si sa puna in miscare balansoarul, in care ma leganam aproape zile intregi sub stejarii din gradina. in restul timpului bea sau dormea. Cred ca era o fiinta lipsita de rautate, in stare de fapte bune.     Roboam servea la masa. Mutismul lui nu era o infirmitate din nastere, caci avea pe fata urmele unei mutilari barbare pe care am observat-o mai tarziu, in Orient, la nefericitii de care se slujesc musulmanii in nu stiu ce scop. De fapt, era un ade-varat sclav. Tata il batea. Din cauza lui a urcat pe esafod.     Dumneata il cunosteai pe tata, milord. Te-am vazut adese-ori venind in locuinta din Goodman's-Field. Dar ai venit acolo cu multi ani mai tarziu fata de perioada despre care iti vor-besc. Ismail Spencer era pe vremea aceea un om tanar. Nu-mi pot aminti de el decat c-un sentiment de spaima. Parca vad si acum ochii lui patrunzatori atintiti asupra mea, expresia lor stranie de batjocura. Nu ma iubea, desi imi arunca uneori, in treacat, un zambet, si cu toate ca isi petrecea ore intregi povestindu-mi deliciile ametitoare ale moravurilor orientale si invatandu-ma ca datoria femeii este sa placa, sa seduca si sa se supuna... Eu insa. il iubeam. O iubeam si pe Temperance si mi-era mila de sarmanul mut Roboam.     Uneori treceau trei sau patru zile fara ca tatal meu sa vina sa ma vada. Nu fiindca ar fi fost absent, dar pe-atunci locuia in alta aripa a casei, unde eu n-aveam voie sa intru. Rama-neam singura, cu Temperance si Roboam. Roboam sculpta bucatele de lemn al caror scop l-am aflat mai tarziu. Temperance bea rachiu pana ce cadea, in nesimtire, pe parchet.     Eu alergam pe sub copacii inalti, impreuna cu ciuta mea. Nu ti-am vorbit de ciuta mea, Brian, sarmana mea Corah, care era atat de blanda si de frumoasa si ma iubea atat de mult! Tata o Instalase in gradina, iar Roboam ii mesterise o cusca din scanduri. La inceput mi-a fost frica, dar Ismail m-a impins spre ea si Corah s-a culcat cu atata gratie la picioarele mele, Incat am indraznit sa intind manuta s-o ating. Corah imi linse mana. Era pentru prima oara. in viata mea cand primeam o mangaiere. Am fost mai fericita ca niciodata. M-am aruncat la gatul Corei si-am imbratisat-o cu caldura. Tata a inceput sa rada. Rasul lui m-a-nghetat.     — De azi inainte o sa-ti tina de urat, Suky — imi spuse el n-o sa mai iasa din aceasta gradina.     M-am intristat. De unde venea oare aceasta faptura minu-nata, care avea sa traiasca inchisa in temnita mea? Parea ca se sufoca intre zidurile gradinii, pe care-o strabatea in toate directiile, ca si cum ar fi cautat o iesire. Desigur ca ieri mai era libera, ca si fetitele acelea care alergau vesele pe gazonul din Goodman's-Field. Eu, cel putin, nu fusesem niciodata libera.     Cand tata iesi din gradina, Corah se reintoarse pentru a se ghemui la picioarele mele. ii vorbeam de parca m-ar fi putut intelege; nu era in stare sa-mi raspunda, Brian, dar putea sa planga. in clipa in care soarele se ascunse in spatele zidurilor gradinii, se scula in picioare, scoase un geamat si-si lungi cat putu gatul ca sa respire aerul de afara. Doua lacrimi i se prelinsera pe botul fraged si moale.     Toata noaptea aceea, in loc sa dorm, m-am gandit; m-am gandit la lucrurile pe care nu aveam voie sa le ating, la libertate, al carei nume nu-l cunosteam, pe care mi-o imaginam vag, plina de bucurii necunoscute. Apoi, furata de somn, am visat ca ma jucam si eu pe gazonul unui scuar frumos, cu fetite pe care le iubeam si care ma iubeau. "