Spre România (2000–2002). Jurnal inedit

Descriere

 „A scrie in soapta. Eu scriu aceste pagini cum ai vorbi in soapta. Aici, in Romania, fac eforturi sa vorbesc numai in soapta (o soapta a sensului). Tocmai pentru ca aici trebuie sa te rastesti, sa te ratoiesti pentru a fi ascultat. In romaneste, scriu in soapta.“ (Matei CALINESCU)  Fragment din carte: "Iarasi mi-am amintit de Romania. Am cumparat cateva cataloage de muzee si albume — intre care unul superb, in engleza, Treasures of Mount Athos (Thessaloniki, 1997), mare si foarte greu, cu nenumarate reproduceri in culori de icoane, mozaicuri, manuscrise bizantine ilustrate, sculpturi in lemn, broderii, coperte ferecate in aur si argint, sigilii si alte obiecte de arta minora; un capitol e despre documente romanesti — multe chrisobule de la domnitori din Valahia si Moldova, care fondau sau inzestrau manastiri la Athos (de exemplu o chrisobula data de Mihai Viteazul, in slavona, in anul de la facerea lumii 7107, 1599 dupa Cristos, prin care daruia manastirii Sf. Nicolae, ctitorita de el, vreo douasprezece sate si alte pamanturi in Valahia, si pe deasupra doua familii de robi tigani — Manea si Cosma). M-am gandit sa trimit aceste volume in America prin posta aeriana, cum faceam, cand ma trezeam in preziua plecarii de la Paris, cu maldare de carti care nu mai incapeau in valize. Dar oficiul postal din centrul Atenei, de langa Piata Sintagma (Piata Constitutiei), n-are nimic comun cu cele din Franta; inghesuiala, cozile la ghisee, vocile iritate, caldura sufocanta — desi nu suntem decat in mai — seamana perfect cu cele din Romania, de unde a trimite carti prin posta era, si continua sa fie, un adevarat cosmar. Dupa o coada interminabila (nu atat in spatiu, cat in timp, caci toate operatiile se fac aici manual si fiecare chitanta e scrisa de mana, tacticos, fara nici o graba) mi se spune ca ambalajul nu e acceptabil; trebuie anumite plicuri, care pot fi cumparate la o papetarie din apropiere. Ma resemnez (fierband de furie in mine insumi), cumpar plicurile, fac o noua coada. In final, sunt gata sa explodez cand tanara functionara, scuzandu-se ca n-are timbre potrivite pentru costul substantial al expedierii, se apuca sa lipeasca imperturbabil, unul cate unul, vreo suta de timbre de valori mici pe fiecare din cele doua colete, lasand doar minimumul de spatiu necesar ca sa se poata citi adresa. Ma abtin si la sfarsit sunt rasplatit cu un suras. Singura diferenta fata de Romania e poate acest suras final. "