Viata si opiniile lui Zacharias Lichter

Descriere

  „Incercand sa explic ideea de Lichter… tentativa de-a face incredibilul credibil, de a justifica pozitia cea mai dificila, de a crea un «sfant» din perspectiva unui necredincios, de a construi o psihologie si o logica profetica dintr-o perspectiva sceptica. Succesul unei astfel de intreprinderi se masoara dupa tentatia finala a autorului de a se converti la filozofia personajului, care-i apare necesara, inevitabila, de-un adevar incontestabil.“ (Matei CALINESCU)   „Matei Calinescu imagina, vizionar, un sistem social in care n-ar fi existat decat hoti si cersetori. Hotii ar fura de la cersetori, cersetorii ar cersi de la hoti si totul ar merge struna. De unde ai stiut, Matei, cum aveam sa ajungem in asa scurta vreme?“ (Mircea CARTARESCU)      Fragment din volum:       „Cu privire la diavol        „Ce este diavolul?", fusese intrebat odata Zacharias Lichter. „In primul rand — raspunsese el diavolul nu este; nici macar nu incearca sa fie, stiind ca nu va fi niciodata. Plecand de la Dostoievski, diavolul imi apare ca o incorporare simbolica a mediocritatii constiente de ea insasi, a ceea ce ar trebui sa se numeasca, poate, «complexul de mediocritate» — dand, fireste, psihologicului un sens ontologic. Diavolul ilustreaza imposibilitatea de a fi si constiinta acestei imposibilitati, sursa a mediocritatii in lume. Metaforic vorbind, diavolul se scalda in ape caldute si statute, stapanit de furia neputincioasa ca este pe veci exclus de la climatul extremelor; stapanit de furia ca nici macar nu poate suferi din aceasta pricina. Departe de gheata si flacara, diavolul creeaza si distruge — simultan — toate compensatiile precare, viseaza toate visurile timide si lamentabile, care insa, nici ele, nu se vor implini niciodata, fie si numai pentru ca el singur, visandu-le, isi bate joc de ele... Esecul existential il umple pe diavol de un resentiment fara margini, care sta la baza uriasei forte de proliferare a mediocritatii si a banalitatii. Ca sa se razbune de inexistenta sa, el a intemeiat marele si prosperul Imperiu al prostiei. E o naivitate sa consideri ca diavolul ar fi opusul lui Dumnezeu (Dumnezeu neputand sa aiba alt opus decat pe Sine), dupa cum e o naivitate sa crezi ca diavolul e «spiritul negatiei», caci el nu-i capabil nici sa afirme, nici sa nege nimic: tot ce poate sa faca este sa aplice; astfel incat ar fi mai justificat sa-l identificam cu «spiritul practic», calitate fundamentala a prostiei. Diavolului ii lipseste aptitudinea de a distinge intre adevarat si fals; el este, in schimb, in stare sa distinga cu o mare precizie intre posibil si imposibil.”