Harald si luna verde (editie de buzunar)

Descriere

Amintiri, scrisori si fragmente de jurnal ce au in centru imaginea obsedanta a balonului verde de pe scena unui spectacol de balet reconstituie povestea unei familii evreiesti de-a lungul unui veac, pendulind intre trei generatii diferite. Bunicul, tatal si fiul, indepartati unul de celalalt, ajung mereu in puncte comune, iar vietile le sint legate pentru totdeauna. Cei trei sint afectati de ororile razboiului si, cu toate ca fiecare supravietuieste in felul lui, niciunul nu revine la vechea sa viata. De la lagarele naziste la gulagul sovietic si, mai apoi, pina in zilele noastre, aceasta poveste de familie oglindeste lumea fascinanta si cruda in care traim.   „Harald si luna verde este un roman foarte diferit de celelalte romane pe care le-am scris si publicat. Fiind o cronica de familie care se intinde pe trei generatii, exista personaje foarte bine conturate, are o actiune puternica, iar teza generala a romanului este una politica, ceea ce pina acum mie nu mi s-a intimplat. Eu scriu o carte in care analizez mult mai de sus, fara sa individualizez neaparat o institutie. Am niste teorii pe care le dezvolt si, bineinteles, se bazeaza si pe o experienta personala...” (Nora Iuga) Fragment din carte: "Pe caietul cu scoarte albastre era lipita o eticheta, pe care scria cu creionul L. Sch. Nr. 1305. Acum se afla din nou sub cutia de lemn cu piesele de sah, unde nu putea fi vazut. Sam nu-i spusese nimic Stanei de existenta lui. Era limpede ca-l ascundea de ea. Stana daduse de el cand s-a apucat sa stearga praful sub vrafurile de carti. Cred ca era acolo mai demult, fiindca unele pagini aveau colturile indoite inadins ca sa poata gasi mai usor anumite pasaje pe care ar fi vrut sa le reciteasca. Nu stiu unde l-a tinut pana acum, al cui era scrisul ala caligrafic, prea aplecat inspre dreapta, un scris de scolarita ordonata din a 2-a primara care semna pe fiecare pagina numerotata, in coltul din dreapta sus, cu numele Lonko Zander. Cand a dat prima data peste caietul albastru si a inceput sa citeasca, Stana a crezut ca e vreu jurnal intim, pe care i-l incredintase lui Sam colega indragostita de el. Cand se plictisea de stegulete si de jocul zilnic de-a Statul-Major, Sam ii mai povestea uneori intamplari din facultate. Il apucase inca pe profesorul Chitimia inainte sa se pensioneze. Batranul intrase o data in amfiteatrul „Parvan" descheiat la curea. „Noi pufneam si ne dadeam coate si el nu s-a prins decat cand s-a asezat pe scaun si a simtit ca-l inteapa ceva in fund", povestea Sam, dandu-si importanta ca unul care participase la batalia de la Austerlitz. Facuse facultativ si limbi clasice cu Fischer si cu Hancu in 1948, inainte de reforma invatamantului, atunci inca se mai putea. Dar cel pentru pare renunta chiar si la partidele de ping-pong cu Elvira era Tohaneanu. Pomenea des de Levantinopol Elvira. „Familia ei se refugiase in capitala dupa cadarea Cadrilaterului. Era din Silistra sau Caliacra. Nu stiu de ce numele astea ma duc cu gandul la niste sotii de ofiteri din Vechiul Regat." Radea singur de ce spunea. De cate ori imi vorbea de ea, mi-o inchipuiam pe Erinia tanara. Sam stia ca prima mare iubire a bunicii lui fusese un capitan de vas pe care il cunoscuse la Capitania Portului, in Tulcea. „Elvira a fost amanta lui Coteanu, stiai?" „Toata facultatea stia." Sa-i fi dat ea caietul sau... La Filologie erau cele mai virtunoase fete, profesorii aveau de unde alege. Si Valentin Lipatti a fost combinat cu fata lui Ralea, Catinca, s-au si casatorit. Cand a iesit la iveala originea burghezo-mosiereasca a Elvirei, pe care ea uitase s-o declare in autobiografie, proaspatul profesoras, abia intors de la Paris, a condus completul de judecata tovaraseasca. Din devotament pentru Partid, a decis excluderea propriei amante, cu origine nesanatoasa., din facultate. E mai ceva ca-n Tanara garda."