Cronica vietii mele

Descriere

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Carte inclusa pe lista celor mai bune aparitii ale anului 2004 de publicatiile: The New York Times, The Washington Post, The Economist, Newsday, People, Rolling Stone, Entertainment Weekly, The Village Voice, The Onion, The Austin Chronicle, The Kansas City Star, The Guardian, The Daily Telegraph, Publishers Weekly. Finalista, in acelasi an, la National Book Critics Circle Award. Nu trebuie sa fii fan Bob Dylan si nici macar pasionat de folk, blues sau rock ca sa ai ce afla din aceasta Cronica… Este de ajuns sa te intereseze lucruri precum muzica si poezia, conditia de creator si de star sau transformarea Americii si a lumii in a doua jumatate a secolului XX. Cronica vietii mele vorbeste, pertinent si pilduitor, despre arta, despre succes si despre istorie, despre obstinatie in urmarirea unei vocatii, despre cautare si despre supravietuire. Fara sa urmeze strict, dupa tipicul autobiografic, succesiunea cronologica a faptelor relatate, cartea marelui muzician-poet este si un exemplu de proza memorabila. Personajele si intamplarile sale, de zi cu zi sau insolite, ti se intiparesc in minte la fel de durabil ca vocea autorului si acordurile lui de chitara din cantece precum „Blowin’ in the Wind“, „Like a Rolling Stone“ sau „Ballad of a Thin Man“. Stiam cu totii ca Dylan este priceput la cuvinte. Dar putem spune, fara teama de a gresi, ca nimeni nu se astepta ca autobiografia sa sa fie intr-atat de intensa. Colinda de la o secventa a vietii lui la alta si fiecare capitol cuprinde personaje iesite din comun si scene nebunesti… O realizare remarcabila – asemenea celor mai bune scrieri extrase din experienta personala ale lui Henry Miller, este o poveste care pune in lumina timpurile pe care le descrie si dezvaluie posibilitatile spiritului omenesc. - Rolling Stone Carte recomandata de Tudor Chirilă in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din volumul "Cronica vietii mele" de Bob Dylan:   „M-am nascut in primavara lui 1941. Al Doilea Razboi Mondial deja facea ravagii in Europa, iar America urma sa fie implicata si ea in curand. Lumea fusese zdruncinata din temelii iar haosul deja se instapanise, izbindu-i in fata pe toti nou-venitii. Daca te nasteai pe atunci sau apucasesi deja sa traiesti o vreme inainte, simteai lumea veche disparand si una noua ivindu-se. Era ca si cum ai fi dat ceasul inapoi la momentul in care i.Hr. devenea A.D. Toti cei nascuti cam cand am aparut si eu apartineau ambelor lumi. Hitler, Churchill, Mussolini, Stalin, Roosevelt erau figuri impozante cum lumea nu avea sa mai intalneasca, oameni care se bazau pe propria hotarare, buna-rea, si erau gata sa actioneze pe cont propriu, indiferent daca lumea ii aproba sau nu, indiferenti fata de avere sau dragoste, cu totii tronand asupra destinului umanitatii si reducand lumea la o gramada de moloz. Descinzand din spita extinsa a unor Alexandru cel Mare si Iulius Cezar, Gengis-Han, Carol cel Mare si Napoleon, ei isi taiau felii din lume ca dintr-o delicatesa. Indiferent ca-si faceau carare pe mijloc sau purtau coif de viking, erau de nestavilit si nu te puneai cu ei - niste barbari grosolani tropaind pe glob si incercand sa-i impuna propriile idei despre geografie. Tatal meu fusese bolnav de poliomielita si asta il scapase de razboi, insa toti unchii mei fusesera pe front si se intorsesera in viata. Unchiul Paul, unchiul Maurice, Jack, Max, Louis, Vernon si altii fusesera trimisi in Filipine, Anzio, Sicilia, Africa de Nord, Franta si Belgia. S-au intors cu numeroase amintiri si suvenire, cum ar fi o tabachera japoneza din pai, o sacosa de paine nemteasca, o halba englezeasca emailata, ochelari de automobilist nemtesti, un pumnal britanic, un pistol nemtesc Luger si tot felul de alte ciurucuri. S-au reintors la viata civila ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, fara a sufla vreo vorba despre ce facusera sau vazusera. In 1951, eram pe cale sa absolv cursul primar. Unul dintre lucrurile exersate la scoala era cum sa ne adapostim sub banci atunci cand sirenele de alarma ar fi anuntat un posibil atac cu bombe al rusilor. Ni se spunea, de asemenea, ca rusii s-ar fi putut parasuta oricand din avioanele lor deasupra orasului nostru. Erau aceiasi rusi alaturi de care luptasera unchii mei cu numai cativa ani inainte."