Imblanzirea reginei

Descriere

    Imblinzirea reginei este povestea frumoasei Kateryn Parr, ultima sotie a regelui Henric al VIII-lea si una dintre cele mai complexe figuri feminine din Anglia secolului al XVI-lea. Ramasa vaduva pentru a doua oara la doar treizeci de ani, Kateryn este curtata de rege si trebuie sa-l accepte drept sot, caci cine ar refuza un suveran capricios, care are putere de viata si de moarte asupra intregii tari? Noua regina este nevoita sa isi invinga repulsia fata de acest barbat batrin si bolnav, sa faca fata intrigilor de la curte si, in acelasi timp, sa lupte pentru impunerea religiei anglicane. Odata cu trecerea timpului, Kateryn se dovedeste a fi mai puternica si mai inteligenta decit pare, iar personalitatea ei il cucereste treptat pe Henric. Insa ea trebuie sa-si ascunda adevarata iubire, fata de lordul Thomas Seymour, caci descoperirea acestei taine le-ar aduce amindurora moartea. Dragostea, credinta, simtul datoriei, teama si tandretea domina firea reginei erudite, care trebuie sa indure toanele unui rege crud si imprevizibil, inconjurat de curteni vicleni si uneltitori, intr-o epoca in care viata unei femei – fie ea si cea mai importanta femeie din regat – nu inseamna nimic, iar cea mai mica suspiciune poate aduce moartea. Autor recomandat de Ioana Maria Lupascu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".      Fragment din roman:      „Palatul Whitehall, Londra, vara anului 1544      Previziunile astronomului il conving pe rege ca ar trebui sa porneasca spre Franta cat Marte e inca in pozitie dominanta pe harta lui. Medicii ii bandajeaza rana, ii dau doctorii care ii alina durerea si il fac sa ramana la fel de avantat ca un tanar beat la primul lui turnir. Consiliul de Coroana se lasa in voia entuziasmului regelui si vine la palatul Whitehall ca sa-l vada plecand cu vasul regal, cu care urmeaza sa mearga in josul fluviului pana la Gravesend, iar de acolo, calare, pana la Dover. Va trece Canalul Manecii ca sa-l intalneasca pe imparatul spaniol si sa puna la cale un atac prin dubla invaluire asupra Parisului cu cele doua armate ale lor.      Odaile regelui de la Whitehall sunt pline cu harti si liste cu echipamentul ce trebuie adunat si cu bunurile care trebuie trimise in urma lui. Armata din Franta se plange deja ca nu are destul praf de pusca si nici ghiulele. Deja ii jefuim pe soldatii scotieni de la granita pentru a aproviziona invazia Frantei. O data pe zi, fara gres, regele comenteaza ca singurul om care putea organiza un razboi era cardinalul Wolsey si ca oamenii care l-au chinuit pe acel mare impartitor de pomeni ar trebui sa ajunga ei insisi in iad pentru ca au lipsit Anglia de o asemenea comoara. Uneori se incurca la nume si blestema pe toata lumea ca i l-a rapit pe Thomas Cromwell. Asta ne face pe toti sa fim stanjeniti intr-un fel ciudat, ca si cum cardinalul in roba rosie ar putea rasari din mormant la chemarea vechiului sau stapan, cu sfetnicul sau nvesmantat in blana venind incet in urma lui, ca si cum regele ar putea sa-i aduca iar la viata pe cei decapitati si sa-i indemne sa-l slujeasca din nou.”