O ciudatenie a mintii mele

Descriere

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Romanul O ciudatenie a mintii mele, prima carte publicata de Orhan Pamuk dupa dobindirea Premiului Nobel pentru Literatura (2006), este o epopee moderna, desfasurata pe parcursul a mai bine de patru decenii (1969-2012), in centrul careia se afla unul dintre milioanele de „personaje secundare” ale Istanbulului: iaurgiul si bragagiul Mevlut Karatas. Povestea adeseori induiosatoare a contraeroului Mevlut Karatas, cu bucuriile, sensibilitatile, izbinzile si, mai ales, esecurile sale, este de fapt povestea „celuilalt Istanbul”, a vinzatorilor stradali, a cartierelor de baraci, a imigrantilor din Anatolia care ajung sa schimbe, treptat, textura si stilul de viata traditional al orasului, pe valul ambiguu al pribegiilor moderne. Modernizarea orasului, petrecuta pe fundalul eternelor framintari politice, se asociaza cu disparitia unor indeletniciri traditionale, cu modificarea dramatica a peisajului uman, cu nenumarate infringeri personale, nevazute si nestiute, care marcheaza destinele „generatiilor pierdute” ale Istanbulului contemporan. Premiul Nobel pentru Literatura 2006 Unul dintre cele mai savuroase romane ale lui Pamuk si inceputul ideal pentru cei care vor sa-l cunoasca pe autorul turc. Prin cartea sa, Pamuk face pentru Istanbul ce a facut Joyce pentru Dublin. El surprinde nu doar ceea ce vezi si simti intr-un oras, ci si cultura, credinta si traditiile, oamenii si valorile lui… O scrisoare de dragoste pentru Turcia moderna. - The Washington Post Femeile din aceste pagini sint fabuloase… In mijlocul uriasei intinderi a Istanbulului, intre Orient si Occident, Pamuk foloseste o multime frematatoare de personaje ca sa spuna povestea unei culturi mereu in schimbare si a multelor sale discordii. - The Boston Globe O ciudatenie a mintii mele e o vasta colectie de personaje, evenimente, case, mincaruri, obiecte care, dupa cum isi va da seama cititorul dupa ce va fi citit sase sute de pagini, pot fi cuprinse sub un singur nume: Istanbul. - The Guardian Fragment din romanul "O ciudatenie a mintii mele" de Orhan Pamuk "3. Descurcaretul care si-a facut casa pe un maidan Ah, baiete, s-ar zice ca te-a speriat Istanbulul In primele luni petrecute la Istanbul, Mevlut asculta cu mare bagare de seama noaptea, cand statea intins in pat, zgomotul orasului, care razbatea din departari. Uneori, cand se trezea inspaimantat din somn, auzea cum rasuna in tacere, venind de hat departe, latratul cainilor, isi dadea seama ca tatal sau nu se intorsese inca acasa si-si afunda capul in plapuma, caznindu-se sa adoarma la loc. Cum pe vremea aceea era coplesit noaptea de spaima cainilor, tatal sau 1-a dus la un seyhl care locuia intr-o casa de lemn din Kasimpasa, cerandu-i acestuia sa-i citeasca rugaciuni si sa sufle asupra sa. Mevlut urma sa-si aduca aminte, peste ani de zile, de acest lucru. Intr-o noapte a descoperit ca, in vis, chipul lui Schelet, directorul adjunct al Liceului de Baieti Atatiirk, aducea cu capul acela de mort care-i spunea, de pe stalpul de electricitate, PERICOL DE MOARTE. Il cunoscuse pe Schelet cand tatal sau ii daduse acestuia, pentru inscriere, diploma de scoala primara adusa de la tara. Seara, Mevlut nici macar nu-si ridica privirea din cartea de matematica, pentru ca nu dorea defel sa dea ochii cu Duhul despre care credea ca-1 pandeste de dincolo de fereas-tra intunecata. De aceea nu era in stare uneori nici macar sa se bage in pat, ca sa se culce. Mevlut a cunoscut cartierele din Kiiltepe, din Duttepe si de pe celelalte dealuri cu ajutorul lui Silleyman, care in rastimp de un an se deprinsese foarte bine cu locurile acelea. A vazut astfel o sumedenie de baraci; unele dintre ele abia aveau turnata fundatia, altele aveau zidurile ridicate doar pana la jumatate, in vreme ce altele chiar erau pe cale sa fie terminate. In cele mai multe dintre ele locuiau doar barbati."