Tratat despre toleranta

Descriere

Adevarat text al Iluminismului, Tratat despre toleranta este o pledoarie stralucita impotriva persecutiilor religioase, fenomen extrem de raspandit in Europa occidentala vreme de secole. Voltaire se dovedeste a fi un bun cunoscator al Bibliei si al literaturii patristice, iar aceste cunostinte sunt parghiile de care se serveste pentru a-si ilustra ideile cu argumente greu de combatut. Autorul porneste de la cazul nefericit al unui protestant executat in Franta, pe nedrept, in urma acuzatiei de a-si fi ucis unul dintre fii pentru a-l impiedica sa se converteasca la catolicism. Filosoful iluminist articuleaza ideea ca toleranta fata de semeni, indiferent de credinta lor religioasa, este esentiala pentru o societate umanizata si progresista. Sarcasmul la adresa Bisericii Catolice, a sectelor si a practicilor adesea infexibile si sangeroase adauga savoare diatribei filosofului iluminist. Voltaire militeaza in favoarea drepturilor civile, a libertatilor si tolerantei universale. El condamna totodata tirania superstitiei si recomanda „regimul ratiunii”. Tratat despre toleranta este un text care se pliaza neasteptat de bine pe situatia politica si sociala actuala, avand o claritate si o eleganta a frazei care il recomanda pe Voltaire drept cel mai talentat retor al Iluminismului francez.                                                                                                              Fragment din volum:       “Alrik statea pe burta pe un leagan din parcul de distractii din Lottenlund. La naiba! S-a intamplat din nou. Bataie in sala de mese. Ceea ce a facut sa-i sara mustarul lui Alrik au fost remarcile lui Simon cu privire la mama lui alcoolica. Chiar daca era al naibii de nervos pe ea, nimeni nu avea niciun drept sa o critice. Si cu atat mai putin Simon. Era inacceptabil!     Alrik se balansa cu energie in leagan, lasand cu degetele urme in nisipul de sub el. Ce vor spune Laylah si Anders? Daca se vor satura de atatea prostii si nu vor mai dori sa ii aiba in grija? Trebuie sa ramana in Mariefred. Laylah si Anders sunt buni cu ei. Estrid si Magnar ii sunt, de asemenea, prieteni apropiati, chiar daca moartea pandeste la tot pasul atunci cand sunt impreuna. Erau alte lucruri, insa, care nu-i conveneau acolo. In principiu, scoala si Simon.      Poate cineva sa iubeasca si sa urasca un loc in acelasi timp?     Gandurile i-au fost intrerupte brusc.     Tocmai zarise o fata.     Statea pe iarba de langa poteca si mangaia un catelus. Parul ei negru era lung pe o parte a capului si ras pe cealalta. Era imbracata cu o geaca de piele si purta colanti negri.      Doua mame cu carucioare pentru copii s-au oprit in apropierea ei si discutau. Era cainele lor, din cate parea. Insa fata nu parea sa fie cu niciuna din ele.     - Ne gandim serios sa ne mutam de aici, o auzi el spunand pe una din mamici.     - Da, nimeni nu mai este in siguranta aici. De cand cu toate atacurile astea de la ruine... am inceput sa incuiem portile noaptea.     In acel moment fata l-a observat. A surprins-o uitandu-se pe furis spre el, insa acum isi schimbase privirea. Cine o fi?”