Miracole

Descriere

    Luanne Rice, una dintre scriitoarele de mare succes ale lumii, autoare a 27 de bestselleruri, isi incanta din nou cititorii cu aceasta poveste plina de originalitate, presarata cu intamplari extraordinare, unele de domeniul miracolului.
    Eroina cartii, Mara Jameson, gravida in luna a opta, este nevoita sa organizeze propria-i disparitie pentru a scapa de teroarea sotului sau Edward, un adevarat monstru. Ajunsa departe, in nordul Canadei, ea incearca sa-si construiasca o viata noua, alaturi de fiica sa Rose, grav bolnava, si de oceanograful Liam Neill.
    Bucuria generata de reusita operatiei pe cord deschis a micutei Rose va fi, insa, de scurta durata.Mara se vede nevoita sa se intoarca in orasul natal pentru a-si ajuta bunica aflata in coma. Si, dintr-o data, se trezeste prinsa intr-un labirint al propriului trecut, cu Edward la fel de hotarat sa-i faca rau atat ei, cat si propriei fiice, Rose..
     Fragment din roman:       „La Cape Hawk sosise vremea calda, amintindu-i Jessicai de verile pe care le cunostea ea. In fiecare dimineata, o ceata usoara atarna pe faleze si pini, inainte sa izbucneasca vapaia. Lumina soarelui stralucea, briza inceta sa bata. Jessica purta pantaloni scurti pe deasupra costumului de baie, dar in loc sa se duca sa inoate in golfulet, ea avea o treaba grea de facut.      Tinea intr-o mana un sac din panza, adunand cu cealalta acele de pin cazute. Era o treaba murdara — degetele ii devenisera lipicioase din cauza rasinei, dar ii dadea inainte. Aplecata de mijloc, cerceta fiecare particica a curtii din spate. Nu lua in seama frunzele sau ramurelele cazute, concentrandu-se doar asupra acelor cazute din pinii albi. Uneori, trecea pe sub cate un brad de Canada sau molid — copaci cu ace scurte. Si acestea erau bune, la fel de lungi ca cele ale pinului. Gasise multe conuri de pin — unele mici, ca niste stupi in miniatura. Conurile bradului de Canada erau perfecte si compacte, cu petalele stranse in forma unor boboci de trandafir. Cand le gasea, le dadea drumul intr-un alt sac, care ii atarna pe umar. Conurile pinilor albi erau mai lungi, cu varfurile incleiate cu rasina argintie. Pe acelea le ignora.     In vreme ce cutreiera prin curtea din spate si pe sub crengile lasate ale padurii de pe deal, se gandea la Rose. Oare ce facea ea acum? Se simtea mai bine? Seara trecuta, una dintre Nanouk o sunase pe mama ei si le auzise vorbind. Relatarea era aceeasi: Rose se tine tare! Nu suna rau, dar, categoric, nici nu suna intru totul bine. Dupa aceea, Jessica o vazuse pe mama sa cautand online site-ul Johns Hopkins si facand niste investigatii, cu o adancitura de ingrijorare intre sprancene.     Jess incerca sa isi spuna ca nu conta ce gandeau adultii. Ea muncea pentru Rose. Spatele o durea continuu si o usturau degetele, dar nu ii pasa."