Timp si destin - Luanne Rice

Descriere

    Amintirile copilariei sunt retraite de fiecare dintre noi cu mare intensitate. Ele permit intoarcerea in timp la momentele cand totul parea posibil si viata se contura deschisa ca o carte nescrisa inca...     Pe malul marii, acolo unde se fac promisiuni pentru vecie si totul pare ca incepe fara a se sfarsi vreodata, trei adolescente, Emma, Stevie si Madeleine isi jura prietenie pe viata printr-un legamant sacru. Dar, destinul poate oferi surprize dintre cele mai neplacute. Emma moare intr-un accident, lasand in urma o fetita, Nelle. In dorinta de a se afla cat mai multe despre mama sa si de a simti din nou dragostea maternal, ea se aproprie de fosta prietena a acesteia, Stevie.     Mai devreme sau mai tarziu, soarta poate aseza lucrurile asa cum am dori. Chiar daca pana atunci, un noian de intamplari neasteptate ne va marca existenta...     O poveste plina de sensibilitate, trista si incurajatoare in acelasi timp, pentru cei care considera ca speranta moare ultima.      Fragment din roman:       „Madeleine statea in masina, parcata in fata pietei Emerson, chiar in fata garii care ducea spre Hubbard Point. Era nervoasa, dar hotarata. In timp ce statea acolo, trecura doua trenuri: unul spre New York, altul spre Boston. Cand erau mici, ea si fratele ei obisnuiau sa numere garniturile de tren.     Dupa o vreme ea observa venind obiectul urmaririi sale: masina lui Jack veni in jos pe Shore Road si se indrepta pe sub pod spre Hubbard Point. Madeleine o zarise cu doua zile in urma. Ea condusese din Providence, trecu de cabanele din jurul terenurilor de tenis unde ii spusese Stevie ca locuia el, sperand sa dea peste fratele sau. Dar cand il vazuse urcandu-se impreuna cu Nell in masina, isi pierdu curajul si pleca spre casa.     Astazi se intorsese, mai curajoasa ca niciodata. Oare Nell era cu el? Madeleine isi intoarse capul pentru a vedea — nu, locul de langa sofer era gol.      Inima ii batea foarte tare, de parca alergase la maraton. Era sigura ca fata ii era rosie ca racul, iar buzele atat de uscate si mainile erau lipicioase pe volan.     Nu spusese nimanui despre planul sau — nici lui Chris, nici doctoritei Mallory, nici lui Stevie. Terapia sa mergea bine, incepuse sa se simta mai bine dupa doar cateva sedinte. Vedea lucrurile mai clar — daca Jack i-ar acorda o sansa ar putea vorbi cu el. Ar putea sta cu el, fata in fata, s-ar putea baza pe vechea lor dragoste pentru a ajunge acolo, dar aceasta nevoie trebuia sa fie reciproca pentru a-i putea vorbi. Special nu-i spusese lui Stevie ca venea, desi stia ca vechea sa prietena ar fi sprijinit dorinta ei de a pune lucrurile la punct, ea trebuia sa faca asta singura.     In timp ce trase masina repede in spatele masinii lui Jack, aproape ca dadu peste el. Fu nevoita sa se calmeze, nu se astepta sa fie atat de nervoasa."