Revoluțiile științifice sunt inaugurate de o conștientizare crescândă... că un cadru paradigmatic existent a încetat să mai funcționeze adecvat în explorarea unui aspect al naturii către care acel cadru paradigmatic însuși a condus anterior.
Thomas Kuhn
filosof, fizician și istoric american (1922-1996)
Citate asemănătoare
Știința nu poate rezolva misterul ultim al naturii. Și asta pentru că, în ultimă instanță, noi înșine facem parte din natură și, prin urmare, din misterul pe care încercăm să-l rezolvăm.
— Max Planck, Unde se îndreaptă știința? (1932)
A spune că natura arată inteligență nu te face un fundamentalist creștin. Einstein a spus la fel, iar o teorie fascinantă numită principiul antropic a fost luată în serios de Stephen Hawking, printre alții.
— Deepak Chopra, "Intelligent Design Fără Biblia" în The Huffington Post (23 august 2005)
Încă mai cred că există motive pentru un optimism prudent că am putea fi aproape de sfârșitul căutării legilor ultime ale naturii.
— Stephen Hawking, O scurtă istorie a timpului (1988)
Ca chimist, Vogel știa cum să facă o bombă. De fapt, mare parte din pregătirea lui era să evite să le facă din greșeală.
— Andy Weir, The Martian (2014)
Nu sunt ateu — cred că sunt fericit confuz și în curs de dezvoltare; mai degrabă sunt agnostic. Cred că știința a devenit lentila prin care vedem lumea, din ce în ce mai mult.
— Dan Brown, "Autorul Codului lui Da Vinci, Dan Brown, spune că a abandonat creștinismul, dar nu este ateu" The Christian Post (24 Oct 2017)
Pentru a crede în știință, trebuie să crezi în raționalitatea lumii.
— Max Planck, Gabriella Greison, Max Planck și credința în lumina invizibilă, avvenire.it, 7 noiembrie 2025
Alte citate din Thomas Kuhn
Doar când trebuie să aleagă între teorii concurente, oamenii de știință se comportă ca filosofii.— "Logica descoperirii sau psihologia cercetării?", Criticism and the growth of knowledge, editat de Imre Lakatos și Alan Musgrave (1970)
Cu totul surprinzător, expunerea la teoria și practica științifică învechită a subminat radical unele dintre concepțiile mele de bază despre natura științei și motivele succesului său special.— Structura revoluțiilor științifice (1962)
Știința normală suprimă adesea noutățile fundamentale pentru că acestea sunt în mod necesar subversive față de angajamentele sale de bază.— Structura revoluțiilor științifice (1962)
Știința normală înseamnă cercetare ferm întemeiată pe una sau mai multe realizări științifice din trecut, realizări pe care o anumită comunitate științifică le recunoaște pentru o perioadă ca furnizând fundamentul pentru practica sa ulterioară.— Structura revoluțiilor științifice (1962)
Puțini dintre cei care nu sunt practicieni ai unei științe mature își dau seama cât de multă muncă de curățenie de acest gen lasă un paradigm de făcut sau cât de fascinantă poate fi această muncă în execuție.— Structura revoluțiilor științifice (1962)
Întreprinderea științifică în ansamblu se dovedește din când în când utilă, deschide noi teritorii, arată ordine și testează credințe acceptate de mult timp. Cu toate acestea, individul angajat într-o problemă normală de cercetare aproape niciodată nu face niciuna dintre aceste lucruri.— Structura revoluțiilor științifice (1962)
