Știința normală înseamnă cercetare ferm întemeiată pe una sau mai multe realizări științifice din trecut, realizări pe care o anumită comunitate științifică le recunoaște pentru o perioadă ca furnizând fundamentul pentru practica sa ulterioară.
Thomas Kuhn
filosof, fizician și istoric american (1922-1996)
Citate asemănătoare
Energia și entropia lumii nu au niciun sens, deoarece astfel de mărimi nu pot fi definite cu precizie.
— Max Planck, Tratat de termodinamică, 1903, tradus de Alexander Ogg
Dacă fundamentarea tezei „matematica este ontologie” stă la baza acestei cărți, ea nu este în niciun caz scopul ei.
— Alain Badiou, Fiind și Eveniment
Prima și cea mai importantă calitate a oricărui mod de gândire științific trebuie să fie distincția clară între obiectul exterior de observat și natura subiectivă a observatorului.
— Max Planck, Unde se îndreaptă știința? (1932)
Sterilitatea științifică a Evului Mediu trebuie condamnată din aceleași motive pentru care este necesar astăzi să condamnăm sterilitatea filosofică a scientismului.
— Étienne Gilson, Realism Metodic
A spune că natura arată inteligență nu te face un fundamentalist creștin. Einstein a spus la fel, iar o teorie fascinantă numită principiul antropic a fost luată în serios de Stephen Hawking, printre alții.
— Deepak Chopra, "Intelligent Design Fără Biblia" în The Huffington Post (23 august 2005)
Știința nu este adevărul. Știința este căutarea adevărului. Când știința își schimbă părerea, nu te-a mințit. A învățat mai mult.
— Brené Brown, Atlasul inimii: Harta conexiunilor semnificative și limbajul experienței umane
Alte citate din Thomas Kuhn
Doar când trebuie să aleagă între teorii concurente, oamenii de știință se comportă ca filosofii.— "Logica descoperirii sau psihologia cercetării?", Criticism and the growth of knowledge, editat de Imre Lakatos și Alan Musgrave (1970)
Cu totul surprinzător, expunerea la teoria și practica științifică învechită a subminat radical unele dintre concepțiile mele de bază despre natura științei și motivele succesului său special.— Structura revoluțiilor științifice (1962)
Știința normală suprimă adesea noutățile fundamentale pentru că acestea sunt în mod necesar subversive față de angajamentele sale de bază.— Structura revoluțiilor științifice (1962)
Puțini dintre cei care nu sunt practicieni ai unei științe mature își dau seama cât de multă muncă de curățenie de acest gen lasă un paradigm de făcut sau cât de fascinantă poate fi această muncă în execuție.— Structura revoluțiilor științifice (1962)
Întreprinderea științifică în ansamblu se dovedește din când în când utilă, deschide noi teritorii, arată ordine și testează credințe acceptate de mult timp. Cu toate acestea, individul angajat într-o problemă normală de cercetare aproape niciodată nu face niciuna dintre aceste lucruri.— Structura revoluțiilor științifice (1962)
Oamenii de știință lucrează pe baza unor modele dobândite prin educație și prin expunerea ulterioară la literatură, adesea fără a ști sau fără a avea nevoie să știe care sunt caracteristicile care au conferit acestor modele statutul de paradigme comunitare.— Structura revoluțiilor științifice (1962)
