Întreprinderea științifică în ansamblu se dovedește din când în când utilă, deschide noi teritorii, arată ordine și testează credințe acceptate de mult timp. Cu toate acestea, individul angajat într-o problemă normală de cercetare aproape niciodată nu face niciuna dintre aceste lucruri.
Thomas Kuhn
filosof, fizician și istoric american (1922-1996)
Citate asemănătoare
Căutăm în arta algebrică relațiile care duc de la cunoscut la necunoscut
— Omar Khayam, Tratat de algebră, tradus de Daoud S. Kasir, în Henrietta O. Midonick (ed.) Tezaurul matematicii (New York, NY: Philosophical Library, 1965) pp. 584–585
Teoria întâmplării este, în esență, o codificare a bunului simț.
— Leonard Mlodinow, The Drunkard's Walk (2008)
Evoluția nu este un scop, ci un mijloc de a rezolva o problemă.
— Matt Ridley, The Red Queen
Oricine crede că algebra este o șmecherie în obținerea necunoscutelor a gândit în zadar. Nu trebuie să se acorde atenție faptului că algebra și geometria sunt diferite în aparență. Algebrele (jabbre și maqabeleh) sunt fapte geometrice care sunt dovedite prin propozițiile cinci și șase din Cartea a doua a Elementelor.
— Omar Khayam, Raportat în A. R. Amir-Moez, "O lucrare a lui Omar Khayyam", Scripta Mathematica, 26 (1963) pp. 323–337
Există multe ipoteze în știință care sunt greșite. Asta este perfect în regulă; este calea către descoperirea adevărului. Știința este un proces de autocorectare. Pentru a fi acceptate, noile idei trebuie să supraviețuiască celor mai riguroase standarde de evidență și examinare.
— Carl Sagan, Cosmos: O călătorie personală
Știința pe care n-o cunoști pare magie.
— Christopher Moore, Fluke, sau, Știu de ce cântă balena înaripată
Alte citate din Thomas Kuhn
Doar când trebuie să aleagă între teorii concurente, oamenii de știință se comportă ca filosofii.— "Logica descoperirii sau psihologia cercetării?", Criticism and the growth of knowledge, editat de Imre Lakatos și Alan Musgrave (1970)
Cu totul surprinzător, expunerea la teoria și practica științifică învechită a subminat radical unele dintre concepțiile mele de bază despre natura științei și motivele succesului său special.— Structura revoluțiilor științifice (1962)
Știința normală suprimă adesea noutățile fundamentale pentru că acestea sunt în mod necesar subversive față de angajamentele sale de bază.— Structura revoluțiilor științifice (1962)
Știința normală înseamnă cercetare ferm întemeiată pe una sau mai multe realizări științifice din trecut, realizări pe care o anumită comunitate științifică le recunoaște pentru o perioadă ca furnizând fundamentul pentru practica sa ulterioară.— Structura revoluțiilor științifice (1962)
Puțini dintre cei care nu sunt practicieni ai unei științe mature își dau seama cât de multă muncă de curățenie de acest gen lasă un paradigm de făcut sau cât de fascinantă poate fi această muncă în execuție.— Structura revoluțiilor științifice (1962)
Oamenii de știință lucrează pe baza unor modele dobândite prin educație și prin expunerea ulterioară la literatură, adesea fără a ști sau fără a avea nevoie să știe care sunt caracteristicile care au conferit acestor modele statutul de paradigme comunitare.— Structura revoluțiilor științifice (1962)
