Dacă istoria ar fi privită ca o sursă de mai mult decât anecdote sau cronologii, ar putea produce o transformare decisivă în imaginea științei pe care o avem astăzi.

Bineînțeles, ceea ce discutăm nu este religia în sine, ci sentimentul religios. Nu este vorba despre sentimentul pe care cineva îl are față de Dumnezeu – este ateu, și nu într-un mod complicat ca cel al lui Spinoza sau oricine altcineva. Sentimentul religios al științifico-fantasticului este o profundă senzație de uimire față de marile mistere ale universului. — Liu Cixin, Proză scurtă și eseuri În analiza unui problemă, adesea am privit-o din mai multe perspective. Am abordat problema ca o serie de experimente de gândire — spre deosebire de multe alte științe, de obicei nu putem face experimente reale. — Joseph Stiglitz, Eseu autobiografic (2001) Matematicile sunt mai mult decât un instrument și o limbă pentru știință. Ele sunt și un scop în sine și, ca atare, au influențat, de-a lungul secolelor, viziunea noastră asupra lumii în mod propriu. — Stephen Hawking, God Created the Integers (2007) Experimentele sunt singurul mijloc de cunoaștere de care dispunem. Restul este poezie, imaginație. — Max Planck, citat din Advances in Biochemical Psychopharmacology, Vol. 25 (1980), p. 3 Deși istoria nu poate fi desfăcută în fire separate fără a o distruge, o anumită divizare a subiectului este esențială din punct de vedere practic. — Eric Hobsbawm, Epoca Revoluției (1962) Absența dovezii nu este o dovadă a absenței. — Carl Sagan, Dragonii Edenului (1977)

Doar când trebuie să aleagă între teorii concurente, oamenii de știință se comportă ca filosofii.— "Logica descoperirii sau psihologia cercetării?", Criticism and the growth of knowledge, editat de Imre Lakatos și Alan Musgrave (1970) Cu totul surprinzător, expunerea la teoria și practica științifică învechită a subminat radical unele dintre concepțiile mele de bază despre natura științei și motivele succesului său special.— Structura revoluțiilor științifice (1962) Știința normală suprimă adesea noutățile fundamentale pentru că acestea sunt în mod necesar subversive față de angajamentele sale de bază.— Structura revoluțiilor științifice (1962) Știința normală înseamnă cercetare ferm întemeiată pe una sau mai multe realizări științifice din trecut, realizări pe care o anumită comunitate științifică le recunoaște pentru o perioadă ca furnizând fundamentul pentru practica sa ulterioară.— Structura revoluțiilor științifice (1962) Puțini dintre cei care nu sunt practicieni ai unei științe mature își dau seama cât de multă muncă de curățenie de acest gen lasă un paradigm de făcut sau cât de fascinantă poate fi această muncă în execuție.— Structura revoluțiilor științifice (1962) Întreprinderea științifică în ansamblu se dovedește din când în când utilă, deschide noi teritorii, arată ordine și testează credințe acceptate de mult timp. Cu toate acestea, individul angajat într-o problemă normală de cercetare aproape niciodată nu face niciuna dintre aceste lucruri.— Structura revoluțiilor științifice (1962)