Yasunari Kawabata

Pentru că nu-l poți vedea, Dumnezeu este peste tot.— Citat de John Cheever în Home Before Dark: O memorie personală a lui John Cheever de fiica sa (1985) de Susan Cheever Jocul de negru pe alb, de alb pe negru, are intenția și ia forma artei creatoare. Conține un flux al spiritului și o armonie a muzicii.— Maestrul de Go (1951) Singura floare conține mai multă strălucire decât o sută de flori.— Japan, the Beautiful and Myself (1969) Secretul faptului că se aflau în copac continua de aproape doi ani.— "În copac" [Ki-no Ue] (1962) Poate că vagătatea mi-a fost de folos. Știi, cuvântul înseamnă două lucruri diferite în Tokyo și Osaka. În Tokyo înseamnă prostie, dar în Osaka vorbesc despre vagătatea dintr-o pictură și dintr-un joc de Go.— Maestrul de Go (1951) În ultimul său poem, el nu a lăsat nimic ca moștenire. Doar a sperat că după moartea lui, natura va rămâne frumoasă. Asta ar putea fi moștenirea lui.— Japan, the Beautiful and Myself (1969) Nu poate exista o lume a lui Buddha fără lumea diavolului. Iar lumea diavolului este lumea în care intrarea este dificilă. Nu este pentru cei slabi de inimă.— Japan, the Beautiful and Myself (1969) Lucrările mele au fost descrise ca fiind lucrări ale vidului, dar acest lucru nu trebuie luat ca nihilismul Occidentului. Fundația spirituală pare să fie destul de diferită.— Japan, the Beautiful and Myself (1969) Luna iernii devine o companie, inima preotului, scufundată în meditație asupra religiei și filozofiei, acolo în sala de munte, este angajată într-un joc delicat și schimb cu luna; și despre aceasta cântă poetul.— Japan, the Beautiful and Myself (1969) Văzând luna, el devine luna, luna văzută de el devine el însuși. Se scufundă în natură, devine una cu natura. Lumina „inimii curate” a preotului, așezat în sala de meditație în întunericul dinaintea zorilor, devine pentru luna de dimineață propria ei lumină.— Japan, the Beautiful and Myself (1969) Când crengile de wistarie se leagănă în vânt, par să sugereze delicatețe, blândețe și discreție. Dispărând și reapărând în verdeața timpurie a verii, ele poartă în ele acea senzație a frumuseții duioase a lucrurilor, sentiment pe care japonezii l-au caracterizat de mult timp prin expresia mono no aware.— Japan, the Beautiful and Myself (1969) Povestea lui Genji este, în special, cea mai înaltă culme a literaturii japoneze. Până în zilele noastre nu a apărut o lucrare de ficțiune care să se poată compara cu ea. Faptul că o astfel de operă modernă a fost scrisă în secolul al XI-lea este un miracol și, ca atare, lucrarea este larg cunoscută în străinătate.— Japan, the Beautiful and Myself (1969) Când vedem frumusețea zăpezii, când vedem frumusețea lunii pline, când vedem frumusețea cireșilor înfloriți, când, pe scurt, atingem și suntem treziți de frumusețea celor patru anotimpuri, atunci ne gândim cel mai mult la cei apropiați nouă și dorim să împărtășească plăcerea.— Japan, the Beautiful and Myself (1969)