Virginia Woolf

Nu se pot cultiva flori frumoase într-un sol sărac.— Femei și scris (New York: Harcourt Brace Jovanovich, 1979), p. 54. De asemenea, în Eseurile lui Virginia Woolf: 1929-1932. Hogarth Press. 1986. p. 122 Lucrul ciudat legat de viață este că, deși natura ei trebuie să fi fost evidentă pentru toată lumea de sute de ani, nimeni nu a lăsat o descriere adecvată a acesteia. Străzile Londrei au harta lor; dar pasiunile noastre sunt necartografiate. Cu ce te vei întâlni dacă vei face această cotitură?— Jacob's Room (1922) Examinează pentru o clipă o minte obișnuită într-o zi obișnuită.— The Common Reader Erai dușmanii pe care-i doreai, nu prietenii.— Mrs Dalloway (1925) Să recunoaștem (și boala e marea confesională), există o sinceritate copilărească în boală; se spun lucruri, se aruncă adevăruri, pe care rezervele decente ale sănătății le ascund.— On Being Ill (1926) Aici lumina cerea o umbră acolo.— To the Lighthouse (1927) Nu e nevoie să te grăbești. Nu e nevoie să strălucești. Nu e nevoie să fii altcineva decât tu însuți.— Un spațiu al cuiva (1929) Credem cu adevărat, poate, doar ceea ce nu putem vedea.— Orlando: O biografie (1928) Domnia haosului s-a sfârșit. El a impus ordinea. Cuțitele taie din nou— The Waves Imediat copacul de mărăcini începe să te facă să te învârți, să te rupi. Aruncă copacului cu râsete.— Three Guineas (1938) Cărțile sunt oglinzile sufletului.— Între acte Artistul, la urma urmelor, este un ființă solitară.— The Death of the Moth și alte eseuri (1942) Dacă nu spui adevărul despre tine însuți, nu poți să-l spui despre alții.— The Moment și alte eseuri (1948) Femeia extraordinară depinde de femeia obișnuită.— Granite și curcubeu (1958) Cele mai puternice naturi, atunci când sunt influențate, se supun cel mai necondiționat: poate că aceasta este un semn al puterii lor.— Cărți și portrete (1977)