Artistul, la urma urmelor, este un ființă solitară.

Nu se pot cultiva flori frumoase într-un sol sărac.— Femei și scris (New York: Harcourt Brace Jovanovich, 1979), p. 54. De asemenea, în Eseurile lui Virginia Woolf: 1929-1932. Hogarth Press. 1986. p. 122 Lucrul ciudat legat de viață este că, deși natura ei trebuie să fi fost evidentă pentru toată lumea de sute de ani, nimeni nu a lăsat o descriere adecvată a acesteia. Străzile Londrei au harta lor; dar pasiunile noastre sunt necartografiate. Cu ce te vei întâlni dacă vei face această cotitură?— Jacob's Room (1922) Examinează pentru o clipă o minte obișnuită într-o zi obișnuită.— The Common Reader Erai dușmanii pe care-i doreai, nu prietenii.— Mrs Dalloway (1925) Să recunoaștem (și boala e marea confesională), există o sinceritate copilărească în boală; se spun lucruri, se aruncă adevăruri, pe care rezervele decente ale sănătății le ascund.— On Being Ill (1926) Aici lumina cerea o umbră acolo.— To the Lighthouse (1927)