Robert Cormier

Fără The Vigils, Trinity ar fi fost sfâșiată la fel ca alte școli, de demonstrații, proteste, toată chestia aia.— The Chocolate War (1974) Nu fusese chiar un viol.— Dincolo de Războiul Ciocolatei (1985) Jason Dorrant nu putea să creadă că Alicia Bartlett era moartă. Nu doar moartă, ci ucisă. Atacată și lovită destul de tare pentru a o omorî. Nu-și putea imagina cineva suficient de rău, suficient de răuvoitor, să facă așa ceva. Mai ales unui copil drăguț ca Alicia.— The Rag and Bone Shop (2000) „Bine”, a spus Jerry. Acum, stând aici, cu o picior pe jumătate adormit, greață amenințându-i stomacul, noaptea îi răcea carnea, Jerry se întreba dacă nu cumva pierduse momentul în care spusese „bine”.— The Chocolate War (1974) Ray Bannister a început să construiască ghilotina în ziua în care Jerry Renault s-a întors la Monument.— Dincolo de Războiul Ciocolatei (1985) Goober părea înspăimântat. Era unul dintre acei copii care întotdeauna voiau să-i mulțumească pe toți. Tipul care nu a obținut niciodată fata, dar a adorat-o în secret, în timp ce eroul principal a plecat în apusul soarelui cu ea în cele din urmă.— The Chocolate War (1974) Obie simțea privirea lui Archie asupra lui în timp ce se îndepărta, acea privire rece și inteligentă. „La revedere, Obie”, a strigat el. Nu mai spusese niciodată la revedere înainte.— Dincolo de Războiul Ciocolatei (1985) Obie era plictisit. Mai rău decât plictisit. Era și obosit. S-a dus la culcare obosit și s-a trezit obosit. Se găsea căscându-se constant. Mai ales, era obosit de Archie. Archi ticălosul. Ticălosul pe care Obie îl ura și îl admira în mod alternativ.— The Chocolate War (1974) Era un tărâm stricat, plin de trădare și răutate, și trebuia să fii mereu vigilent, pregătit să lupți, să-i depășești și să-i învingi pe toți ceilalți. Archie a susținut graffiti-ul pe care l-a văzut odată scris pe un zid de cărămidă din centrul orașului: Fă altora, apoi împarte.— Dincolo de Războiul Ciocolatei (1985) Cu groază, Goober numără loviturile pe care Janza i le dă adversarului său neajutorat. Cincisprezece, șaisprezece. Se aruncă în picioare. Oprește-te, oprește-te. Dar nimeni nu aude. Vocea lui s-a pierdut în tunet sau în strigăte, strigăte care cereau uciderea... ucide-l, ucide-l.— The Chocolate War (1974) Archie și-a ținut spatele drept. Marmura trebuia să fie albă. Nu venise până aici ca să fie refuzat în ultimul moment. A lăsat un zâmbet să-i joace pe buze în timp ce se confrunta cu publicul, punând totul în joc în această demonstrație de încredere. Și-a deschis palma și a ținut în sus marmura pentru ca toți să o vadă. Albă.— The Chocolate War (1974)