Razboiul ciocolatei

Razboiul ciocolatei

Descriere

    Sa indraznesc sa tulbur universul? Este intrebarea pe care Jerry Renault o vede in fiecare zi, pe un afis lipit in dulapul sau de la scoala. Fara sa inteleaga prea bine ce inseamna asta, va fi totusi pus in situatia de a tulbura daca nu universul, cel putin microuniversul in care invata, liceul Trinity. Pornind de la un fapt aparent inofensiv, refuzul de a participa la vanzarea anuala de ciocolata organizata de scoala, Jerry va starni un razboi din care va fi greu la final sa va dati seama care este linia de demarcatie dintre invinsi si invingatori.     Considerat unul dintre cele mai bune, dar si controversate romane pentru tineri, din toate timpurile, aflandu-se pe locul 5 in topul celor mai frecvent interzise carti de peste ocean, Razboiul ciocolatei reuseste sa ofere o imagine zguduitoare a vietii intr-un liceu conservator.      Fragment din volum:       “Mai tarziu, Emile descoperi un alt adevar, dar acesta era greu de exprimat in cuvinte. Si anume constat ca oamenilor le era groaza sa nu fie pusi in situatii jenante sau chiar umiliti, sa nu se uite lumea la ei. Intocmai ca intr-un autobuz. Puteai sa-i strigi unui pusti, mai ales unuia care rosea usor: „Mai, tu stii ca-ti pute gura? Chiar nu te speli pe dinti niciodata?" Asta chiar daca in realitate pustiului respectiv ii mirosea gura a levantica. Sau „Mai, tu ai tras o basina? Foarte urat din partea ta.” Trebuia sa spui asta incet, dar totusi destul de tare ca sa auda toata lumea. Chestii de genul acesta. La cantina, in timpul pranzului, in sala de studiu. Dar cel mai bine iti reusea daca faceai asta in locuri publice, unde erau si straini prin preajma, mai ales fete. Atunci se jenau baietii cel mai tare. Din cauza chestiilor astora toata lumea era deosebit de amabila cu Emile Janza. Iar Emile jubila cand era tratat astfel. Nu era prost, dar nici nu stralucea la invatatura. Totusi, reusea sa se strecoare cumva; nu primea note sub cinci si avea numai cativa de cinci, ceea ce din punctul de vedere al tatalui sau (pe care Emil il considera un prost) era multumitor. Visul cel mai mare al tatalui lui Emile era ca fiul sau sa termine o scoala particulara de fite cum era Trinity. Sigur, tatal lui nu stia cat de proasta e scoala asta.     — Emile, esti un tip minunat, spuse Archie in timp ce Emile, multumit ca vasul de sticla era plin ochi, insuruba la loc capacul rezervorului de benzina al masinii.     Neincrezator, mereu in garda, Emile ridica privirile. Nu era niciodata sigur daca Archie Costello vorbeste serios sau nu. Emile nu se punea niciodata cu Archie."

Pe aceeași temă

Robert Cormier