Jean-Jacques Rousseau

Accentul este sufletul limbii; el îi dă atât sentiment, cât și adevăr.— Accentul este sufletul limbii; el îi dă atât simțire, cât și adevăr Ca regulă generală – nu înlocuiți niciodată semnul cu lucrul semnificat, decât dacă este imposibil să arătați lucrul în sine; pentru că atenția copilului este atât de ocupată cu semnul încât va uita ce semnifică.— Emile, sau despre educație (1762) Am întreprins o acțiune fără precedent și nu va avea niciun imitator. Propun să-mi arăt semenilor un om așa cum l-a creat natura, iar acest om voi fi eu însumi.— Confesiunile lui Jean-Jacques Rousseau (1765-1770; publicat în 1782) Urăște, ca și dragostea, face pe cei care i se închină să creadă orbește.— Confesiunile lui Jean-Jacques Rousseau (1765-1770; publicat în 1782) Gândește ca un filozof, dar guvernează ca un rege.— Confesiunile lui Jean-Jacques Rousseau (1765-1770; publicat în 1782) Este păcat pentru J.J. că Rousseau nu poate spune tot ce știe despre el.— Dialoguri: Rousseau judecător al lui Jean-Jacques (publicat în 1782) Acuzații nu iartă niciodată.— Infracutorul nu iart Insula noastră este pământul acesta; iar cel mai frapant obiect pe care-l vedem este soarele. De îndată ce trecem dincolo de împrejurimile noastre imediate, unul sau ambele dintre acestea trebuie să ne atragă privirea. Astfel, filosofia celor mai sălbatice popoare este în principal îndreptată spre împărțiri imaginare ale pământului sau spre divinitatea soarelui.— Emile, sau despre educație (1762) Odată ce va suna ultima trâmbiță, mă voi înfățișa înaintea judecătorului suveran cu această carte în mână și voi striga cu glas tare: așa am acționat; acestea au fost gândurile mele; așa am fost eu.— Confesiunile lui Jean-Jacques Rousseau (1765-1770; publicat în 1782) Păcatul se adormă în timpul unui destin prosper și se înăsprește în adversitate.— Confesiunile lui Jean-Jacques Rousseau (1765-1770; publicat în 1782) Setea fericirii nu se stinge niciodată în inima omului.— Confesiunile lui Jean-Jacques Rousseau (1765-1770; publicat în 1782) Acolo ca și aici, pasiunile sunt motivul tuturor acțiunilor, dar sunt mai vii, mai arzătoare sau pur și simplu mai simple și mai pure, asumând astfel un caracter total diferit. Toate primele mișcări ale naturii sunt bune și corecte.— Dialoguri: Rousseau judecător al lui Jean-Jacques (publicat în 1782) Numai eu însumi îmi voi fi de ajuns pentru a fi fericit.— Într-un citat din Vocea profetică, 1758-1778 de Lester G. Crocke, p. 148 Este prea greu să gândești nobil când te gândești doar să-ți câștigi existența.— Confesiunile lui Jean-Jacques Rousseau (1765-1770; publicat în 1782) O, Providență! O, natură! Comoară a săracilor, izvor al celor nenorociți. Cel care simte, cunoaște legile voastre sfinte și se încrede în ele, cel al cărui suflet e împăcat și trupul nu suferă, mulțumită vouă, nu este în întregime pradă adversității.— Dialoguri: Rousseau judecător al lui Jean-Jacques (publicat în 1782)