Contractul social
Descriere
VREAU sa cercetez daca in ordinea civila poate exista vreo regula de administrare sigura si legitima, luandu-i pe oameni asa cum sunt si legile asa cum ar putea fi. In aceasta cercetare voi incerca necontenit sa imbin ceea ce permite dreptul cu ceea ce este impus de interes, pentru ca justitia si utilitatea sa nu fie in niciun caz separate. Imi incep studiul fara a face dovada importantei subiectului meu. Voi fi intrebat daca sunt vreun principe sau un legiuitor ca sa scriu despre politica. Voi raspunde ca nu sunt nici una, nici alta, si tocmai de aceea fac asta. Daca as fi principe sau legiuitor, nu mi-as pierde vremea spunand ce trebuie facut; as trece la fapte sau as tacea. Fiind nascut cetatean al unui stat liber si membru al suveranului, simt ca, oricat de slaba ar fi influenta pe care o poate avea vocea mea in chestiunile publice, dreptul la vot face sa fie de datoria mea sa le cercetez; cand meditez asupra formelor de guvernamant, sunt fericit sa vad ca cercetarile mele imi dau noi motive de a o iubi pe cea din tara mea. (Jean Jacques Rousseau) Jean Jacques Rousseau (1712 - 1778) a fost un filozof francez, scriitor si compozitor, unul dintre cei mai de seama ganditori ai Iluminismului. Alaturi de Voltaire si Diderot influenteaza in mod definitiv spiritul revolutionar, principiile de drept si constiinta sociala a epocii. Mare parte din schimbarile promovate de revolutia franceza din 1789 au la baza ideile lui Rousseau. Fragment din volum: „5. Dreptul la viata si la moarte SE pune deseori intrebarea cum pot indivizii, neavand posibilitatea de a dispune de propriile vieti, sa ii transfere suveranului un drept pe care ei nu-l au. Mi se pare ca dificultatea de a raspunde la aceasta intrebare sta in faptul ca este gresit formulata. Fiecare are dreptul de a-si risca propria viata pentru a si-o pastra. Oare s-a spus vreodata ca un om care se arunca pe fereastra pentru a scapa de un incendiu este vinovat de sinucidere? A fost acuzat de vreo crima acela care a pierit intr-o furtuna pentru ca, atunci cand a urcat la bord, era constient de pericol? Tratatul social are drept scop supravietuirea partilor contractante. Acela care isi doreste scopul isi doreste si mijloacele, iar mijloacele trebuie sa implice anumite riscuri, si chiar si unele pierderi. Acela care vrea sa-si pastreze viata in defavoarea altora ar trebui, atunci cand este necesar, si sa fie gata sa si-o dea pentru binele lor. Mai mult, cetateanul nu mai este judecatorul pericolelor la care legea doreste ca el sa se supuna, iar cand principele ii spune: „Este folositor pentru stat ca tu sa mori", el trebuie sa moara, pentru ca numai cu aceasta conditie a trait in siguranta pana in acel moment si pentru ca viata lui nu mai este un simplu premiu al naturii, ci un dar conditionat pe care i-l face statul. Pedeapsa cu moartea data criminalilor ar putea privita cam in acelasi fel: se impune ca, pentru a nu cadea victime unui asasin, sa consimtim sa murim daca noi insine devenim asasini. In acest tratat, departe de a dispune de propriile noastre vieti, ne gandim numai la a le pastra in siguranta si nu trebuie sa presupunem ca vreuna dintre parti se asteapta sa fie spanzurata."