Jacques Derrida

Nu există în afara textului.— Of Grammatology (1967) Discipolul trebuie să spargă sticla, sau mai bine zis oglinda, reflecția, speculația sa infinită asupra maestrului. Și să înceapă să vorbească.— Scrisul și Diferența Fără alteritate nu există diferență, fără singularitate nu există alteritate, fără aici-acum nu există singularitate.— Specterele lui Marx (1993) Circumcizia, doar despre asta am vorbit întotdeauna.— "Circumfession." In Jacques Derrida, eds. G. Bennington & J. Derrida, trans. G. Bennington. Chicago: University of Chicago Press, 1993, p. 70 În scrierea unei istorii a nebuniei, Foucault a încercat – și aceasta este cea mai mare meritul, dar și infeasibilitatea însăși a cărții sale – să scrie o istorie a nebuniei în sine. A nebuniei în sine. A nebuniei în sine. Adică, lăsând nebunia să vorbească pentru sine.— Scrisul și Diferența Vârsta s-a desprins din balamale. Totul, începând cu timpul, pare dezechilibrat, nedrept, dezajustat. Lumea merge foarte prost, îmbătrânește pe măsură ce crește.— Specterele lui Marx (1993) Sunt unul dintre acei marrani care nu mai spun că sunt evrei nici măcar în tainele inimii lor.— "Circumfession." In Jacques Derrida, eds. G. Bennington & J. Derrida, trans. G. Bennington. Chicago: University of Chicago Press, 1993, p. 170 Oricât de săracă ar fi cunoașterea noastră în această privință, este sigur că întrebarea semnului este, într-o oarecare măsură, sau în orice caz altceva, decât un semn al vremurilor. A visa să o reducem la un semn al vremurilor înseamnă a visa la violență.— Scrisul și Diferența Nu are sens și nu poate exista decât dacă se împacă cu moartea. A mea, ca și a celorlalți. Între viață și moarte, atunci, acesta este locul unei sentințe sentențioase care întotdeauna pretinde să vorbească dreptatea.— Specterele lui Marx (1993) Am citit toate cărțile de aici? Derrida: Nu, doar patru dintre ele. Dar pe acelea le-am citit foarte, foarte atent.— Derrida (2003, documentar), referindu-se la biblioteca sa personal A trăi, prin definiție, nu este ceva ce se învață. Nu de la sine, nu se învață din viață, nu este învățat de viață. Doar de la celălalt și prin moarte. În orice caz, de la celălalt aflat la marginea vieții. La granița internă sau la granița externă, este o heterodidactică între viață și moarte.— Specterele lui Marx (1993) Monștrii nu pot fi anunțați. Nu poți spune: «iată monștrii noștri», fără a-i transforma imediat în animale de companie.— Unele declarații și truisme despre neologisme, newisme, postisme, parazitism și alte mici seismisme, Stările teoriei, ed. David Carroll, New York: Columbia University Press, 1989 Niciodată deconstrucția nu a avut sens sau interes, cel puțin în ochii mei, decât ca o radicalizare, adică și în spiritul unei anumite tradiții marxiste.— Specterele lui Marx Nimeni nu se supără pe un matematician sau fizician pe care nu-l înțelege deloc, sau pe cineva care vorbește o limbă străină, ci mai degrabă pe cineva care se joacă cu propria ta limbă, cu această «relație», tocmai, care este a ta.— Derrida Jacques, Elisabeth Weber (1995), Points...: Interviuri, 1974-1994. p. 115 Ce se numește „obiectivitate”, științifică de exemplu (în care cred ferm, într-o situație dată) se impune doar într-un context extrem de vast, vechi, ferm stabilit sau înrădăcinat într-o rețea de convenții… și totuși care rămâne un context.— Limited Inc (1977)