Alan Bennett

Îi urăsc pe toți.— Getting On, Act 1 Golightly: Îmi spuneți Degetele.— On the Margin (1966) Director: Amintirile nu sunt lanțuri, Franklin, ci ghirlande.— Patruzeci de ani mai târziu (1969) Nu am nicio îndoială că în cer îngeri vor considera pe cei binecuvântați un rău necesar.— Scris acasă (1994) Îmi lipsește ceea ce englezii numesc caracter, prin care înțeleg puterea de a se abține.— Un englez în străinătate Consiliere: [Sunteți acuzat de] pândă pentru a comite o infracțiune gravă. Acum, domnule Golightly...— On the Margin (1966) Dar Dumnezeu, oricine altcineva ar fi, și desigur este orice altceva, nu este un nebun.— Patruzeci de ani mai târziu (1969) Să joci Trivial Pursuit cu o viață ca a mea s-ar putea spune că e o formă de homeopatie.— Scris acasă (1994) Educația cu socialiști e ca sexul, bine, atâta timp cât nu trebuie să plătești pentru ea.— Actul 1 Atunci vreau să sfârșesc cu „Norwich. Păi, e un mod epigramatic de a spune: „Chiloții jos, gata când mă întorc acasă.”— On the Margin (1966) Toți erau socialiști. De ce tocmai cei inteligenți sunt socialiști?— Patruzeci de ani mai târziu (1969) Schweitzer în Congo nu a câștigat mai multă recunoaștere morală decât Larkin pentru că a trăit în Hull.— Scris acasă (1994) Am încercat să întemeiem o comunitate anarhistă mică, dar oamenii nu voiau să respecte regulile.— Getting On, Act 1 Făcând abstracție de cuvintele mele, când o societate trebuie să apeleze la toaletă pentru umorul său, scrisul este pe perete.— Patruzeci de ani mai târziu (1969) Nu citise niciodată Proust, dar într-un fel reușise să ocolească grădinile și să ajungă la aceleași concluzii.— Scris acasă (1994)