Lanterna bunicului meu. Proze la lumina amintirii

Descriere

 Printre linguri, lingurite, brelocuri, brelocute, tigai, farfuriute, catelusi de plus, „elefantei batuti” cu pietricele nepretioase si alte bunatati cu aroma de timp care a patinat nemasurat peste trupuri, locuri si lucruri, o vad. O vad acolo, pe taraba, cum se distinge, ca o regina asezata in soare, ca o eroina tacand despre transeele prin care a trecut. O reginǎ-eroina, imbracata in culoarea uniformelor soldatesti, cu un singur ochi, spart, prin care parca m-a vazut la randul ei. „Uite! Uite! Lanterna ca a bunicului meu!” vocalizez cu uimita bucurie, intinzand mana sa o culeg din plebea obiectelor si sa o ridic, pentru cateva clipe, nitel mai in dreptul privirilor noastre.