Daruiesc, primesc, iubesc, multumesc (Clara Toma)

Descriere

Incep sa-mi amintesc cine sunt, ce vreau, ce nu vreau, incep sa-mi vad din nou visele, darurile, harurile. Incep sa nu mai caut intelesuri. Devin eu insami Raspunsul. Uitasem. Uitasem sa ma uit in mine. Uitasem sa ma ascult pe mine. Uitasem sa stau cu mine. Uitasem sa-mi daruiesc, admir, sa ma respect, sa ma pretuiesc. Uitasem sa cred in mine, sa contez pe mine, sa ma bucur, sa ma odihnesc, sa ma iert, sa ma iubesc. M-am regasit. Mi-am regasit centrul. Puterea. Comoara din interior. Lumina. Timpul. Locul. Sensul. Partea divina. Le-am regasit pe toate in colturile cele mai umbrite din mine. Acolo se ascunsesera. Tocmai acolo, unde de obicei nu sunt cautate. M-am regasit acolo unde nimeni nu cauta nimic niciodata: in esec, in abis, in cadere, in indoieli, in lacrimi, in frica, in necredinta, in deznadejde, in renuntare. M-am regasit tocmai in golul acela imens pe care ma grabeam, ca multi dintre noi, sa-l umplu cu vorbe slefuite, cu cuvinte mari, cu angajamente cazone, cu intentii salvatoare, cu iubiri dependente, cu vise fara viata, cu orare fara timp, cu intrebari fara raspuns, cu gesturi fara noima, cu haine frumoase ce nu tin de cald... A fost o traiectorie lunga si intortocheata pana aici. Nu stiu de ce a fost asa si nu altfel. Nu stiu cum de nu am putut sa o iau pe vreo scurtatura, nu stiu daca exista de fapt vreo scurtatura sau vreo cale mai lina, mai senina... Oricum nu conteaza. Tot ce e, ESTE si e bine asa. Sunt recunoscatoare pentru fiecare pas ce m-a adus pana aici si fiecarui pas ce ma va duce de aici spre inainte... Mi-am regasit increderea ca pe oriunde as lua-o, sunt in siguranta si sunt acolo unde trebuie de fapt sa fiu... oricat de strain sau de ocolit mi s-ar parea drumul. Din cand in cand, e posibil sa ma mai ratacesc. Sa imi fie frica. Sa ma impiedic, sa cad, sa ma ranesc. Sa-i ranesc, in caderea mea, si pe altii. Sa-i asurzesc cu strigatele durerilor mele. Ori cu ecoul disperarilor mele. Se mai poate intampla sa-mi pierd busola. Ori credinta. Ori rabdarea. Orice este posibil. Dar acum am inteles ca toate astea nu sunt decat ipostaze ale vietii. Alti pasi. Alte invataminte. Toate devin Una prin lubire. Devenind una cu lubirea, tot ce este, tot ce sunt(em), tot ce traim este (in) Lumina. ... sunt... la toti anii-Lumina distanta de ce era(m) in urma cu o saptamana, o luna, doua, trei... Sunt(em) in fiecare secunda la o alegere distanta de ceea ce devin, devii, devenim...