Jertfa si inviere

Descriere

Parintele Stefanos intra in salonul spitalului. Afara asteptau cele patru femei. Doua mame si doua surori. Auzeau plansul prin usa inchisa. — Am ranit-o pe Anastasia. Mi-am parasit copilul. Am amagit-o pe Stefania, pe Emanuela. Am ranit, am ranit atat de mult! plangea Iorgos. Nu merit iubirea lor. Nici mila lui Dumnezeu. Dar imi arunc sufletul mizerabil in abisul bunatatii Lui. — Ai venit, fiule. Te-ai intors, spuse emotionat batranul preot. Treizeci de ani te-am asteptat. Si m-am rugat. Stiam ca vei veni! Si-a pus patrafirul peste el. — Linisteste-te, fiul meu. Dumnezeu le-a luat pe toate pe crucea Lui. Acum esti curat. Fara pata. Stralucea. Fata i se linistise. Lacrimi de pocainta ii curgeau din ochi. Singurele cuvinte care au fost schimbate in acel salon au fost „iarta-ma” si „te iubesc”. Peste putin s-a adancit in letargie. Pleca spre vesnicie. In mangaierile copiilor lui, in iubirea lor si a lui Dumnezeu. Buzele lui soptira un „iertati-ma” adanc si isi inchise ochii. Zbura la ceruri. Era 11 mai. Aceeasi zi in care plecase bunica Areti, isi aminti Anastasia. * * *   L-au condus in calatoria spre lumina. Plangeau, erau indurerate. Dar era un plans linistitor si dulce. Stiau ca plecase pocait spre Invierea vesnica… Emanuela se sprijinea intre Anastasia si mama ei. — Ne vom reintalni, tata! Elpida dadu din mana in semn de ramas bun. — Ne vom cunoaste in Rai, tata! Stateau langa crucea infipta in pamantul proaspat. Anastasia privi in sus. Cerul stralucea senin. I se parea ca o vede iarasi pe bunica Areti zambindu-i. „Iar daca a ta cununa va scoate spini, sa nu-ti fie frica. Traim pentru Rai. Acesta este nadejdea noastra!” Ochii i se umplura de lacrimi. Acum Iorgos lua cu el cununa ei – cununa ei de nunta insangerata, cu cateva flori si nenumarati spini care au strapuns-o – si o inalta in mainile lui Dumnezeu. Si Dumnezeu o va face cununa de sfintenie. Elpida, copilul Raiului, isi pleca funtea pe pieptul ei. „Am purtat cununa mea de spini, bunico. N-am refuzat-o”, sopti Anastasia, privind spre cer. Ochii i se luminara. „Pentru ca traim pentru Rai, acesta este nadejdea noastra”.