Daca nu veneai Tu... - Maria Pastourmadzis

Descriere

…Un lant nesfarsit de „daca”, ce se termina cu o singura propozitie: „Daca nu veneai Tu, Doamne…” Nepatrunse sunt caile Tale! Nepatrunse sunt caile Tale!
Lida si-a aruncat privirea pe fereastra.
O briza usoara rascolea apa albastra. Soarele revarsat peste mare juca in linii mici, care se pierdeau in adancurile orizontului. Mergea cu privirea pe cararea aurie care se ingusta de-a lungul apei, pana ce se stingea biruitoare in frumusetea cerurilor. Oricum ar fi fost marea, linistita sau cu valuri, soarele se sfarsea mereu in nemarginirea cerului. „Ca drumurile lui Dumnezeu”, a soptit si a lacrimat…
Caci drumurile lui Dumnezeu, fie ca merg spre linistea din Emaus, fie ca urca spre chinurile Golgotei, se termina intotdeauna si neindoielnic in Rai.

Fragment din cartea "Daca nu veneai Tu..." de Maria Pastourmadzis

"- Va multumesc, a zis Lida cu emotie si obrajii i s-au imbujorat. Dar stiti ca eu, a continuat obosita, cant doar ca amatoare, nimic mai mult. Cum ma voi intrece cu alti copii care au studiat la cele mai mari Conservatoare din Europa? Directorul a privit-o cu un zambet ingaduitor. - Tu esti eleva lui Apostolos Glinos, Lida, unul dintre cei mai buni dascali de muzica din intreaga Grecie. - Il cunoasteti? a intrebat surprinsa fata. - Fireste! Am fost prieteni si colegi la scoala de muzica din Volos. - Domnul Glinos a predat la scoala? - Da, inainte de a-si pierde fiica, a zis incet domnul Ignatiadis si a oftat. Lida si-a plecat mahnita capul si ochii i s-au intristat. - Cum s-a intamplat asta? a intrebat cu ingrijorare si suparare in glas. Stia de nenorocirea care-l lovise pe iubitul ei dascal, de crucea insuportabila pe care o purta. Tristetea lasase riduri pe chipul lui prea devreme imbatranit, insa nimeni, si mai ales ea, nu indraznea sa scormoneasca rana dureroasa si adanca. - Asimenia a suferit de leucemie si a plecat din lumea aceasta la varsta de numai saisprezece ani, a zis directorul si iarasi a oftat. Era singurul lui copil, dar Apostolos a infruntat aceasta intamplare cu credinta si rabdare nadajduitoare. Numai ca dupa aceea a cautat tacerea. A vrut sa se retraga din valtoarea scolii, a copiilor, a cursurilor, doar sa cante, pentru ca sufletul lui indurerat sa-si gaseasca odihna. A parasit scoala si s-a retras pentru putin timp aici, in provincie. - Atunci l-am cunoscut eu, l-a intrerupt dintr-odata Lida. - Probabil. Si ai devenit unica lui eleva. Nimanui altcuiva nu-i preda muzica, chiar daca i-ar cere-o. - Si de ce a facut o exceptie doar cu mine? a intrebat incet fata."