Schizofrenia. Teorie, cercetare si psihoterapie cognitiva

Descriere

Traducerea din limba engleza: Elena Craciunescu Tulburarea sau tulburarile numite „schizofrenie” au ridicat multe intrebari de-a lungul timpului si au oferit numeroase provocari. Este posibil sa aiba sens credintele variate, adesea fantastice ale pacientilor? Exista niste principii care se aplica tuturor pacientilor? Pot fi acestia tratati prin psihoterapie? Care este relatia dintre substratul organic si simptomatologia clinica? Incercarea noastra de a raspunde la aceste intrebari a constituit imboldul de a scrie acest volum. Cartea are la baza experienta clinica a autorilor si investigatiile intreprinse la universitatile Pennsylvania si Toronto. Fiecare dintre autori a tratat multe cazuri de schizofrenie, a supervizat alti profesionisti si s-a implicat in cercetari sistematice in acest domeniu. Initial, succesul din Marea Britanie in aplicarea terapiei cognitive (CT) in schizofrenie a consituit baza realizarii studiilor clinice controlate de CT, mai intai in Toronto si de curand in Philadelphia. Rezultatele studiilor clinice controlate anterioare sunt promitatoare – insa mai este inca loc de imbunatatire. Intr-adevar, faptul ca o interventie psihologica ar putea imbunatati substantial rezultatele clinice dincolo de tratamentul obisnuit (care include in general farmacoterapia) a fost, desigur, o surpriza pentru multi cercetatori si clinicieni implicati in studiul si tratamentul schizofreniei. Trebuie sa precizam de la bun inceput faptul ca pregatirea unui tratament pentru o tulburare complexa precum schizofrenia necesita mult mai mult decat descrierea tehnicilor si strategiilor specializate. Succesul tratamentului depinde de o intelegere aprofundata a fenomenologiei si cauzelor sale. In plus, terapeutul are nevoie de un cadru conceptual care sa-i serveasca drept ghid, asa cum un constructor are nevoie de un plan. In acest volum este oferita o baza de cunostinte despre originea, dezvoltarea si mentinerea simptomelor (idei delirante, halucinatii, tulburare de gandire si simptome negative). In al doilea rand, sunt folosite cunostintele despre simptomatologie si experienta terapeutica consolidate de cercetarea in acest domeniu pentru a ne prezenta sugestiile pentru tratamentul acestei tulburari. In cele din urma, se integreaza vasta cantitate de cercetari din sfera biologiei schizofreniei cu cercetarile relativ risipite referitoare la aspectele psihologice ale acesteia, intr-un model psihobiologic comprehensiv al schizofreniei. Dupa prezentarea unei imagini de ansamblu a schizofreniei in capitolul 1 si a unei sinteze a neurobiologiei complexe si intrigante a tulburarii in capitolul 2, se ofera o analiza extinsa a aspectelor clinice si psihologice a ideilor delirante (capitolul 3). Ceea ce ne frapeaza sunt aspectele comune intalnite de-a lungul tuturor tipurilor de idei delirante. Cel mai important, credintele supra-activate (fe ca sunt paranoide sau de grandoare) preiau controlul procesarii informatiei la persoanele afectate. Mai mult, pacientii au o capacitate atenuata de a-si privi gandurile, interpretarile si credintele aberante ca pe niste produse mentale supuse evaluarii. Ei isi considera ideile paranoide sau de grandoare ca fapte si isi percep fanteziile ca realitate. In toate ideile delirante sunt prezente cateva distorsiuni. De exemplu, atunci cand pacientii trec in modul paranoid toate experientele lor sunt supuse triadei distorsiunilor egocentrice, de externalizare si internalizare: ei constituie obiectul atentiei celorlalti, experientele lor neasteptate sau neobisnuite sunt cauzate de catre entitati externe si aceste entitati sunt motivate sa le afecteze autonomia sau starea de bine. Capitolul 4, despre halucinatii, indica modul in care sunt relationate aceste experiente cu propriile ganduri si idei ale pacientilor, care sunt transformate in imagini auditive. Problema centrala este ideea deliranta a pacientului ca vocile sunt produse din exterior (adesea de catre o entitate ostila) si ca sunt omnipotente, omnisciente si incontrolabile. Experienta halucinatorie este adesea integrata in ideile delirante paranoide si se afa intr-adevar pe un continuum cu ideile delirante despre controlul mintii (insertia gandurilor, captura gandurilor si citirea gandurilor). Capitolul 5, despre simptomele negative, abordeaza motivul pentru care deteriorarea atentiei, memoriei si fexibilitatii mentale sunt relationate cu pierderea productivitatii, anhedonie si retragere sociala. Veriga lipsa, asa cum o numim noi, o constituie atitudinile negative ale pacientilor cu privire la abilitatile, expectantele legate de placere si competentele lor interpersonale – toate rezultand dintr-un istoric de frustrari relationate cu disfunctia neurocognitiva reala. Formularea realizata de noi pentru tulburarea de gandire formala (capitolul 6) explica caracteristicile incoerente drept o functie a mecanismelor inhibitorii defcitare si alogia drept o incercare de economisire a resurselor. Gandirea dezorganizata este declansata atunci cand sunt activate cognitiile puternic incarcate emotional si, in consecinta, acestea intrerup cursul normal al ideilor. Pentru a ne sustine ipotezele cu privire la simptomele negative si tulburarea de gandire, prezentam rezultate din propriile noastre cercetari. Sectiunea referitoare la tratament incepe cu o discutie comprehensiva despre diferitele tehnici utilizate in evaluare (capitolul 7). Capitolul 8 trateaza problemele care apar in relatia terapeutica si ofera linii directoare pentru abordarea reticentei, capacitatii atentionale reduse, multiplelor defcite si suspiciunii pacientilor. In capitolul 9 sunt descrise problemele specifce care apar in partea de evaluare si in abordarea terapeutica a ideilor delirante si sunt oferite exemple concrete pentru gestionarea acestora. In mod similar, capitolul 10, referitor la evaluarea si psihoterapia halucinatiilor, descrie o varietate de strategii prin care putem ajuta pacientul sa isi reduca distresul asociat cu vocile si, in unele cazuri, sa le elimine complet. In capitolul 11 este descrisa psihoterapia pentru simptomele negative si sunt detaliate diferite abordari pentru neutralizarea atitudinilor defetiste si a expectantelor negative. Este formulat in special scopul de imbunatatire a calitatii vietii si sunt revizuite strategiile pentru atingerea acestui scop. Deoarece tulburarea de gandire este un factor care poate reduce efcacitatea si implicarea interpersonala, capitolul 12 descrie o abordare psihoterapeutica care ajuta pacientii sa isi evalueze mai bine difcultatile de comunicare si, un aspect important, sa isi reduca modul de gandire si comportamentul care le induce stresul, ce duc la dezorganizarea limbajului. Adesea sunt puse intrebari referitoare la relatia dintre psihoterapie si farmacoterapia schizofreniei, capitolul 13 descriind impreuna aceste doua abordari. Ultimul capitol (capitolul 14) prezinta un model general al schizofreniei, integrand factorii constitutionali, de stres si psihologici. Acest capitol incearca sa arate in special rolul pe care il au distorsiunile cognitive in producerea reactiilor exagerate la experientele de viata si ca acestea constituie veriga lipsa dintre deteriorarea neurologica si simptomele clinice. Reducerea resurselor cognitive este postulata drept un factor major ce duce la afectarea coordonarii functiilor cerebrale, esentiale pentru testarea realitatii si alte procese complexe. Cele mai multe capitole din acest volum reprezinta efortul comun al autorilor.