Stefan Dimitriu. Confruntarea cu Sfinxul. Monografie

Descriere

Cine este Stefan Dimitriu si de ce o carte despre personalitatea lui si a operei sale? Prin ce s-⁠ar justifica un asemenea demers critic? Un prim raspuns ar fi: din acelasi motiv pentru care trebuia cucerit Everestul – pentru ca exista! Stefan Dimitriu este un mare scriitor al timpului sau, un scriitor singuratic, neafiliat vreunei reviste, vreunei grupari literare, prin urmare, mult mai putin pretuit si cunoscut decat ar merita cartile sale, in care si-⁠a lasat, transfigurandu-⁠le, starile, trairile, gandurile, idealurile, ca om si ca scriitor, ca cetatean lucid si exponential de la rascrucea secolelor si mileniilor pe care o traim, definindu-⁠se ca o voce a timpului sau, ca o constiinta interogativa si, deopotriva, justitiara, vorbind si pledand cu inteligenta, clarviziune, originalitate si curaj in numele marilor valori ale omenirii: adevar, libertate, dreptate, iubire. Un alt raspuns ar fi acesta: pentru ca omul are o poveste demna de a fi spusa, o poveste care umple tiparul unui arhetip; pentru ca scriitorul are o opera bine primita, bine citita de marele public, insa insuficient receptata de critica literara actuala, iar noi avem prea putini scriitori de talia sa pentru a-⁠l lasa pe Stefan Dimitriu in penumbra singuratatii sale. Opera sa se cere adusa in prim-⁠planul actualitatii literare si fixata definitiv in constiinta publicului si in tabloul istoriei literaturii contemporane. Intr-⁠o cronica la unul din romanele sale (Intrebarile Sfinxului), Profesorul Romul Munteanu afirma: „Cartea lui Stefan Dimitriu este o excelenta lectie despre angajare si responsabilitate, conceputa de un autor daruit sa scrie literatura buna si persuasiva”, iar, mai tarziu, in prefata antologiei de teatru Steaua Pagubosilor, mergea mai departe: „Poate parea paradoxal, dar romanele cele mai originale, mai profunde si mai rezistente in timp ale generatiei Augustin Buzura au fost scrise de Stefan Dimitriu”. Un alt critic important, Alex Stefanescu, remarca la aparitia romanului Turnul nebunilor, „scris bine – clar, cu un dramatism neretoric si cu o bine calculata doza de umor”: „Stefan Dimitriu este un om serios (sobru, capabil sa inspire incredere, dar lipsit de notorietate)”, eroul principal al cartii impunandu-⁠se „ca o prezenta de care ne atasam si de care ni se face dor dupa incheierea lecturii”. Exista inca multe asemenea aprecieri, de la critici si istorici literari de prima marime (Laurentiu Ulici, Roxana Sorescu, Mircea Iorgulescu, Alexandru Piru s. a.), pe care le veti gasi in aceasta carte, dar acum vreau sa ma opresc la opinia unui confrate, si anume scriitorul si academicianul D. R. Popescu, cuprinsa in cuvantul inainte la ultima editie (2018) a romanului Lasa zilei scarba ei: „…Un roman profund omenesc, in care adevarurile esentiale ale istoriei isi dau intalnire cu capodopera. O carte cum putine sunt in literatura romana”, Stefan Dimitriu fiind „o incontestabila energie fericita a literaturii noastre”! In aceasta ordine de idei, Stefan Dimitriu este cel mai credibil cronicar al vremurilor noastre, cel care si-⁠a valorificat experienta de viata si calitatea de martor al istoriei ardente, dand marturii din chiar miezul evenimentelor care au marcat-⁠o, intersectata cu istoria personala, a sa si a familiei sale, dar si in subiectivitatea necesara pentru a o dubla cu o mitologie a sa, ca poveste intr-⁠un timp care nu si-⁠a ales instrumentele atunci cand a transformat nevinovatii in vinovati fara vina, punand asupra lor hybrisul unei vini tragice, deturnandu-⁠le destinul si facand din ei victimele istoriei. Poetul, preotul si soldatul, spunea Baudelaire, trebuie crezuti pe cuvant. Si Stefan Dimitriu intra in categorie, deci trebuie crezut pe cuvantul de om si creator. Aceasta monografie vine sa puna in lumina adevarata sa valoare.