Isla si Fericirea pana la adanci batraneti

Descriere

Autoarea bestsellerului national si international Anna si sarutul frantuzesc. Dragostea se aprinde repede in New York – Orasul Care Nu Doarme Niciodata, dar oare va dura aceasta dragoste inflacarata? Romantica incurabila, Isla s-a indragostit de introvertitul desenator Josh inca din primul an de liceu, de la scoala Americana din Paris. Iar dupa o intalnire intamplatoare, in Manhattan, in vacanta de vara, dragostea parea sa se infiripe mai repede decat credea ea. Insa, atunci cand incep al doilea an de liceu, in Franta, Isla si Josh incep sa se confrunte cu problemele cu care toate perechile tinere au de furca, inclusiv drama familiala, incertitudinea in privinta viitoarelor facultati pe care le vor urma si posibilitatea foarte reala de a fi despartiti. Cu o aparitie episodica a personajelor preferate ale seriei, Anna, Etienne, Lola si Cricket, aceasta poveste de dragoste adevarata, adorabila si sexy – care are ca fundal de desfasurare New Yorkul, Parisul si Barcelona – incheie extatic indragita serie a autoarei Stephanie Perkins. Stephanie Perkins este Jane Austen a generatiei noastre. Povestile ei iti frang inima, te alina si te lasa fara aer de atata fericire; e magie adevarata in aceste pagini – o experienta pe care n-ai s-o uiti. - TAHEREH MAFI, autoarea seriei Spulbera-ma, bestseller New York Times Fanii romanelor care iti frang inima o vor adora. - BOOKLIST E greu sa-ti inchipui o poveste mai romantica decat Isla si Fericirea pana la adanci batraneti. - BOOKPAGE, Teen Top Pick Fragment din cartea "Isla si fericirea pana la adanci batraneti" de Stephanie Perkins "Kurt nu se pricepe sa umple spatiile goale. Si chiar daca stie de mult ce simt eu pentru Josh, inca ezit s-o spun cu voce tare. Speranta asta minuscula, palpaitoare.  — O relatie. Daca mi-o fi el sortit, stii?  — Nu exista soarta, mi-o taie el, pufnind. Bifeaza noaptea trecuta ca pe un alt episod stingheritor. A trecut ceva vreme de cand n-ai mai avut unul, adauga el.  — Aproape un an, oftez eu. Ma tin de program.  Josh si cu mine am avut exact cate o interactiune semnificativa pe an, niciuna care sa ma fi lasat cu vreo imagine buna despre mine. Cand eram in primul an de liceu, Josh ma vazuse citind Joann Sfar, la cantina. Se bucurase sa mai gaseasca pe cineva interesat de benzile desenate europene, asa ca incepuse sa-mi puna o rafala de intrebari, dar eu fusesem prea coplesita sa-i pot raspunde. Nu putusem decat sa casc gura la el, amutita. El se uitase la mine cu indoiala si plecase.  Cand eram in anul doi, profesorul nostru de engleza ne pusese sa lucram impreuna pentru un articol de ziar fictiv. Eu eram atat de emotionata, ca nu ma puteam opri din deschis si inchis pixul. Si, la un moment dat, imi scapase din mana. Si zburase drept in fruntea lui.  Cand eram in penultimul an, il prinsesem sarutandu-se cu iubita lui in lift. Nici macar nu erau la scoala, ci in uriasul magazin universal BHV. Baiguisem un salut ininteligibil, lasasem usile sa se inchida si o luasem pe scari.  — Dar, insist eu, acum am un motiv rezonabil sa vorbesc cu el. Nu crezi ca exista o sansa ca asta sa duca la ceva?  — De cand e comportamentul omenesc rezonabil?  — Ei, haide! Fac niste ochi inocenti de caprioara. Nu poti sa te prefaci si tu cu mine? Nici macar pentru o secunda?  — Nu vad rostul prefacatoriei.  — A fost o gluma, ii explic eu, pentru ca, uneori, lui Kurt trebuie sa-i explici.  El se incrunta frustrat de el insusi.  — Am notat.  — Nu stiu cum sa zic.  Ma inghesui mai mult in el.  — Nu e logic si nu pot explica, dar... cred ca Josh o sa fie acolo, in seara asta. Cred ca o sa-l intalnim."