Igloo. Habitat si arhitectura

Descriere

 Sumar    •  Editorial: 2084. Casa   • Agenda: De ce merita sa vii la conferinta „Comunicarea agendei urbane” • Centrul Cultural Stavros Niarcos • Muzeul Viitorului, Rio de Janeiro – Cum ne dorim sa traim? • Versailles revizitat • Ocolul orei in 80 de lumi. O conversatie cu Livio Dimitriu • Fragmente de oras plutitor • The Floating Piers sau despre mersul pe apa • Loyly, sauna de la malul marii  • Eseu: O panorama marina inedita deschisa prin Infinite Bridge • Desen cu soare prin puterea lunii – de Streken  • Teorie: Un oras prin apele lui • Aperta per la strada fermata • Ce copiem si cum?  • Igloo student: Intre cer si pamant • Centrul regional al vinului Cricau-Alba  • Proiecte: Home of Art – regenerarea unei locuinte interbelice timisorene • Radicalism independent. Birouri in strada Clemenceau • Un bloc ultrasculptural • Il Locale, braseria din parc • Experiment si inovatie – Casa di David • Reabilitarea si refunctionalizare. Palatului Cultural din Blaj
 • Dosar: Biennale di Architettura 2016  • Design: Dragos Motica – simplitate stilistica si formala convertita in obiect de design • Daybed Ulm • Waterscape platforma care te invita sa traiesti pe apa • Ocean Kitchen. O mobila peste apa     Fragment din Editorial de Bruno Andresoiu:

    "Vorbind de surprize, prima a fost aceea ca nu am fost in stare sa gasesc usa. Privind de dincolo de gard, aleea de acces se infunda in peretele gri al casei. Surprins, am incercat sa gasesc, la vreo fereastra, o privire nu prea ostila careia sa ma pot adresa intru necesara indrumare. Iar ghinion. Casa nu casca nicio fereastra, cel putin nu catre partea din care incercam eu sa o atac. Pe griul tencuielii sau ce-o fi fost aia, niste cadre pareau sa se decupeze, marginite insa de nuturi aproape invizibile, care formau o retea rectangulara si relativ regulata, dar nicio fereastra.
    Usor iritat, l-am sunat pe M ca sa ma indrume catre interior. Mi-a intampinat deruta cu un hohot de ras si mi-a zis ceva de soiul „ce, ba, arhitectule, nu stii sa intri in case d-astea noi?”. Cand ma pregateam sa-i zic cu eleganta ca „ba pe-a ma-tii”, poarta gardului s-a deschis lin si in capatul aleii, pe fatada casei, a aparut o poarta din lemn roscat cu niste butoane pe ea. „Tasteaza-ti data nasterii si, daca nu te incurci in cifre, o sa poti intra”, mi-a mai soptit amicul inainte sa inchida.
    Docil, caci siderat, mi-am tastat cuminte data nasterii pe cifrele touch aparute pe furnirul de mahon lucios. Si mai docila ca mine, ceea ce s-a dovedit a fi o usa, s-a deschis fara niciun zgomot si am putut in sfarsit patrunde in ceea ce ma asteptam sa fie un soi de pestera, data fiind absenta geamurilor.     Ei bine, nici pe departe. Spatiul interior al casei nu era acoperit de nimic, cerul cu nori amenintatori de care crezusem ca voi scapa intrand, continua sa ma ameninte si deasupra a ceea ce trebuia sa fie un inauntru. Cred ca aratam ca un idiot privind in sus cand a aparut prietenul, de data asta fara arogantul ras de mai devreme, ci cu o privire profund condescendenta."