Semn ca te am - Ioana Chicet-Macoveiciuc

Descriere

Cartea care redefineste ideea de happy-end: noul roman al Ioanei Chicet-Macoveiciuc   O crima domestica schimba traseul mai multor generatii. Un cuplu se straduieste sa supravietuiasca schimbarilor, copiilor, lucrurilor nespuse, durerilor vechi si sperantelor ratate. O femeie cu chipul si inima pline de cicatrici isi cauta povestea fericita, care s-ar putea, la final, sa arate foarte diferit de ce-si imagina pe vremea cand era copila.   O poveste cruda, plina de pasiune, violenta, duiosie si adevar, care nu se citeste, ci se devoreaza, se (si te) consuma. Semn ca te am intoarce pe dos sufletul de om, ca sa-i putem vedea dedesubturile. Nu toate sunt frumoase, dar toate sunt semne ca suntem vii.   Ioana Chicet-Macoveiciuc este autoarea bestsellerului O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda, aparut in 2015 la Editura Univers. A mai publicat zece carti pentru copii si romanele Miercuri, respiram (2016) si Ziua in care la capatul celalalt al iubirii n-a mai fost nimeni (2017), intrate in topurile de vanzari imediat dupa aparitie. Este jurnalista, scriitoare si autoarea unuia dintre cele mai cunoscute si iubite bloguri romanesti despre familie: printesaurbana. Fragment din cartea "Semn ca te am" de Ioana Chicet-Macoveiciuc: "Mi-a luat o vreme sa accept ca iubitul meu disparuse. Aproape un an n-am vrut sa mai aud de nici un baiat, desi erau cativa la facultate care-mi dadeau semne ca ma plac. Citeam si ma plimbam aiurea pe strazi, sperand ca de dupa colt o sa-mi sara in fata el, vesel ca intotdeauna, cu o floare ascunsa la spate. Apoi m-am angajat secretara la un ziar si am dezvoltat in timp relatii stranse cu departamentul de IT. Care era format dintr-un singur om. Daniel. Mi-a facut o curte asidua. Imi lasa biletele cu inimioare lipite de monitor, imi expedia faxuri cu declaratii pompoase, imi trimitea prin curieri bomboane de ciocolata si ghivece cu orhidee. In cele din urma, am acceptat sa ies cu el, sperand ca asta o sa ma desprinda de tristetea care-mi devenise a doua piele. Sase luni ne-am tot vazut, era un tip inofensiv si simpatic si, chiar daca eram departe de a ma indragosti, imi placea sa petrec timp cu el. Intr-o zi de iarna cand Daniel imi inlocuia placa de baza (nu e un eufemism pentru sex, chiar imi inlocuia placa de baza a calculatorului de la munca), am urcat la alt etaj sa duc niste contracte si am aflat de la alta secretara ca prietenul meu avea acasa o logodnica draguta, care le planuia nunta. Nunta mare, cu trei sute de invitati, tatal ei era primar intr-o comuna de langa oras. Numai doctori, profesori, urma sa le cante Voltaj la nunta. Iar ginerica se ocupa clandestin cu acomodarea privata a noii secretare in corporatie, ca sa ma exprim elegant... Cand am aflat despre existenta logodnicei nevinovate, am crezut ca intru in pamant de rusine. Uite ca devenisem, fara sa stiu, amanta. Adica genul acela de femeie la care disparea tata cu zilele cand eram mica. Am taiat imediat orice conexiune cu departamentul de IT, dupa ce i-am dat lui Daniel un mesaj suparat (scris de vocea mea interioara, eu nu vorbesc asa de urat). Intre timp imi luasem si eu un telefon mobil. Sa nu-mi mai dispara iubitii ca magarii in ceata. Macar un adio in casuta vocala sa primesc si eu. Apoi a fost Marc. Oh, Marc. Pe Marc l-am cunoscut in club, la o iesire cu fetele. Ele dansau ca nebunele, eu sorbeam absenta dintr-un cocktail cu suc de portocale, visand la patul meu comod, in care nu fuma nimeni, nu se aflau oameni beti care vorbeau tare, nu bubuiau boxele si in care puteam sa port pijamalele mele largi, nu fusta asta care ma strangea si bluza cu spatele gol, prin care ma tragea curentul la sale. Barbatul acesta inalt, brunet, destul de solid, cu ochii albastri, imi mai zambise de cateva ori pe parcursul serii, dar eu il ignorasem gratios, sperand ca are, de fapt, treaba cu vreuna dintre prietenele mele, cum de altfel se si intampla de cele mai multe ori."