Vieti si cuvinte de invatatura ale Batranilor contemporani din Grecia - Parintele Amfilohie

Descriere

     Aceasta carte aduna in sine cuvinte, povete si vieti pilduitoare ale unor mari Batrani din Grecia, care au trait si au adormit in Domnul de‑a lungul veacului al XX‑lea. Scopul nostru a fost sa infatisam niste modele reprezentative ale bogatiilor duhovnicesti care, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, au fost cultivate si pastrate chiar si in vremurile noastre de necredinta si de decadere duhovniceasca. Acestea sunt menite sa aseze intr‑un context concret si sa dea marturie veridica despre ceea ce multora le‑ar putea parea a fi povestiri de domeniul fantasticului si invataturi care bulverseaza gandirea lumeasca a omului contemporan, aducandu‑le cititorilor suflul vietii innoite, care il ridica pe om deasupra grijilor lumesti si stresului zilnic, improspatandu‑l si intarindu‑l cu suflarea de viata datatoare a imparatiei lui Dumnezeu.      Parintele Amfilohie      Parintele Epifanie      Parintele Iacov      Parintele Iosif      Parintele Gheorghe      Parintele Filoteu      Parintele Porfirie      Parintele Paisie        Fragment:        „Ce minunat va fi cand ne vom cunoaste pe not insine! Atunci smerenia va fi pentru noi o stare fireasca, iar Dumnezeu va da buna asezare cu darurile Sale dumnezeiesti. Atunci legile duhovnicesti vor inceta sa mai lucreze, si cel se va inalta cel mai sus se va smeri; umbland prin locuri joase, nu vom cadea si vom primi neincetat harul lui Dumnezeu, care e dat celor smeriti.     Sfanta nevointa, impreuna cu marea ei desertare de sine, care izvoraste dintr-o credinta adanca, intr-un avant de dragoste pentru Dumnezeu, ii aduc omului adevarata bucurie. El este fericit ca traieste, caci inima lui tresalta, slavind pe Dumnezeul sau, Datatorul de bine. Este fericit si cand moare, caci astfel merge la Dumnezeu si isi continua acolo doxologia.     De obicei, virtutea il da in vileag pe om, ori unde s-ar ascunde el. Si de s-ar face nebun pentru Hristos, el tot va fi vadit, chiar daca mai tarziu, si va fi de ajutor multor suflete.     Telul cititului este sa aplicam in viata noastra ceea ce citim. Nu sa invatam pe de rost, ci sa punem la inima. Nu sa lucram cu limba, ci sa fim in stare sa primim limbile de foc si sa traim tainele Iui Dumnezeu. Daca cineva studiaza foarte mult pentru a dobandi cunostinte si pentru a-i invata pe altii, fara sa traiasca lucrurile pe care le invata, nu face altceva decat sa-si umple capul cu aer fierbinte. Va izbuti cel mult sa ajunga la luna cu ajutorul masinilor. Telul crestinului este sa se ridice la Dumnezeu fara masini.     Sa nu asteptam primavara duhovniceasca daca nu trecem mai intai prin iarna in timpul careia mor parazitii duhovnicesti. Nu trebuie sa ne asteptam ca cele dumnezeiesti sa infloreasca inauntrul nostru daca mai inainte de aceasta nu au murit cele omenesti.”